LSPI: de ce are nevoie un turbomotor mic de un ulei modern?
Sau ce este „superdetonația” și ce legătură are uleiul?
În această secțiune: 40 de articole
- Cum alegem corect uleiul auto?
- Care ulei auto este mai bun?
- După ce criterii alegem
- Ce să aveți în vedere la alegerea uleiului de motor?
- După ce criterii alegem uleiul auto?
- Ce să aveți în vedere la alegerea uleiului?
- După ce parametri alegem uleiul auto?
- După ce criterii alegem uleiul de motor?
- Alegerea corectă a uleiului
- Cum alegem corect uleiul de motor?
- Alegerea uleiului: aprobarea constructorului
- Care ulei este mai bun?
- Care ulei pentru mașină este mai bun?
- Ce să aveți în vedere la alegerea uleiului auto?
- Pe scurt: adaugă uleiul cai putere?
- Pe scurt: mai scump nu înseamnă mai bun...
- Alegerea uleiului: după parametri și omologări
- Cum alegem corect uleiul auto?
- Cum alegem corect uleiul auto?
- Cum alegem corect uleiul auto?
Se crede că un motor mic pe benzină nu are nevoie de un ulei special: cilindreea e mică, puterea modestă, iar cu clasele API lucrurile sunt clare de multă vreme. Pe bidon scrie SL sau SM, vâscozitatea coincide cu cartea de service, deci e bine. Dar un turbomotor mic cu injecție directă de combustibil este cu totul altă poveste, iar uleiul din el contează mai mult decât pare.
Cilindree mică, presiune mare
Începând cam din 2010, constructorii auto au început să înlocuiască în masă motoarele atmosferice obișnuite cu unele mici, turbo, cu injecție directă: 1,0-1,5 l, trei sau patru cilindri. Le cunoașteți sub denumirile TSI și TFSI la Volkswagen și Audi, EcoBoost la Ford, PureTech la Peugeot, Citroën și Opel, T-GDi la Hyundai și Kia. Pe scurt, de la un motor mic se cere munca unuia mare, cam ca și cum de la o mașină mică ai cere să care zilnic o remorcă cu recolta de la țară.
Pentru ulei asta înseamnă mai multe solicitări noi deodată. Arborele turbinei se rotește în lagăre unse chiar de uleiul de motor, iar alături se află carcasa înroșită de gazele de eșapament, așa că uleiul lucrează acolo mai fierbinte decât oriunde într-un motor atmosferic vechi. Injecția directă dă funingine, pe care motoarele pe benzină nu o aveau practic înainte. Iar pe drumurile scurte, cât motorul e rece, o parte din combustibil se depune pe pereții cilindrilor, se scurge în baie și nu apucă să se evapore de acolo, iar uleiul se subțiază.
Aceeași funingine lovește și lanțul de distribuție: se strecoară în articulații, le uzează, iar lanțul se alungește treptat. De aceea, odată cu clasa API SP a apărut un test separat (Sequence X): un motor Ford 2.0 EcoBoost funcționează mult timp cu uleiul testat, apoi se măsoară cât s-a întins lanțul, iar aici sunt permise doar fracțiuni de procent. Dar cel mai neplăcut lucru este altul.
Ce este LSPI
Șoferii care își amintesc de Lada cu carburator cunosc bine detonația obișnuită, „bătaia de degete” sonoră pe benzină proastă. Electronica modernă o rezolvă de mult: a auzit bătaia și a decalat momentul aprinderii. LSPI (din engleză low-speed pre-ignition), adică preaprinderea la turații joase, este o aprindere a amestecului în cilindru înainte ca bujia să fi dat scânteia, la turații mici și sarcină mare. Să zicem că mergeți într-o treaptă înaltă, turațiile sunt mici, și apăsați brusc accelerația ca să depășiți un camion. Exact în acest regim, picăturile de ulei și de combustibil se pot aprinde singure, iar presiunea din cilindru crește atât de brusc, încât inginerii au poreclit fenomenul „superdetonație”. Decalarea scânteii e inutilă aici, fiindcă aprinderea se produce înaintea ei.
De unde vin aceste picături? În mare măsură, destul de ciudat, chiar din ulei, a cărui peliculă rămâne mereu pe pereții cilindrului. De aceea compoziția chimică a uleiului nu e aici un detaliu secundar, ci unul dintre factorii principali.
Cum protejează uleiul
Explicația e că în orice ulei de motor există aditivi detergenți, iar baza clasică pentru ei sunt compușii de calciu. Cercetările au arătat: cu cât uleiul conține mai mulți aditivi detergenți pe bază de calciu, cu atât LSPI apare mai des, iar dacă o parte din calciu este înlocuită cu magneziu și se adaugă molibden, preaprinderile se rărețesc. Adică protecția împotriva LSPI nu este un aditiv „miraculos” separat, ci echilibrul întregului pachet de aditivi, ales și verificat prin teste pe motor.
De aici o concluzie simplă pentru iubitorii de „îmbunătățit” uleiul. Un flacon de aditiv turnat în motor distruge tocmai echilibrul verificat la teste, iar ce anume e amestecat în el știe, cel mult, producătorul lui. Nicio clasă API sau ACEA și nicio omologare a constructorului auto nu prevede aditivi suplimentari. Repet încă o dată: în afară de ulei, în motor NU trebuie turnat sau adăugat NIMIC. De ce, explică articolul despre cum funcționează aditivii pentru uleiul auto.
Ce clase și omologări căutați pe bidon
Protecția împotriva LSPI a apărut treptat: în clasificările Institutului American al Petrolului (API), ale Comitetului Internațional de Standardizare și Aprobare a Lubrifianților (ILSAC) și ale Asociației Europene a Constructorilor de Automobile (ACEA), precum și în omologările constructorilor auto.
1. API SN PLUS (2018) – completare temporară a clasei SN, făcută tocmai împotriva LSPI. Mai târziu a fost înlocuită de SP și SQ.
2. API SP și ILSAC GF-6 (2020; GF-6 a fost înlocuit ulterior de GF-7) – la protecția împotriva LSPI s-a adăugat verificarea uzurii lanțului de distribuție și s-a ridicat ștacheta privind depunerile pe pistoane și în turbină.
3. API SQ și ILSAC GF-7 (2025) – aceleași direcții, dar cu limite mai stricte; LSPI se verifică acum și pe un ulei care și-a consumat deja o parte din durata de viață. Mai multe în articolul separat despre aceste clase.
4. ACEA A7/B7, C6 și C7. Clasele A7/B7 și C6 au apărut în ediția ACEA din 2021 tocmai cu cerința de protecție împotriva LSPI, iar C7, din ediția 2023, este construit pe nivelul C6. Dar rețineți că la ACEA „mai nou” nu înseamnă „mai bun”: C6 și C7 sunt și uleiuri mai fluide și nu se potrivesc într-un motor care cere, de exemplu, C3 (mai multe în articolul despre clasele ACEA actuale).
5. Omologările constructorilor auto. Multe dintre ele includ și teste LSPI. General Motors a introdus un asemenea test încă din 2015, cu trei ani înainte de API SN PLUS, în a doua generație a omologării sale dexos1 (a treia a apărut în 2021). Omologarea este „mai tare” decât clasa, iar inscripția „corespunde cerințelor” de pe bidon este doar cuvântul producătorului uleiului, nu aprobarea constructorului auto.
Și acum despre SL și SM. Clasa API SM a fost aprobată în 2004, SL și mai devreme, când despre LSPI nu auzise nimeni, așa că asemenea uleiuri nu au fost verificate nici la preaprindere, nici la alungirea lanțului. API însuși indică astăzi SM doar pentru motoarele din 2010 și mai vechi, iar SL pentru cele din 2004 și mai vechi. Un ulei SL sau SM într-un turbomotor mic nu e „puțin mai prost”, ci o loterie în care miza este chiar motorul.
Ce înseamnă asta pentru proprietarul unui turbomotor?
Pentru început, nimic nou: deschideți cartea de service și turnați uleiul cu omologarea și vâscozitatea indicate acolo. Dacă producătorul s-a limitat la clasa API, clasa S mai nouă înlocuiește, de regulă, toate clasele anterioare, așa că un ulei SP sau SQ de vâscozitatea potrivită va fi alegerea corectă și acolo unde scrie ceva mai vechi.
Al doilea punct sunt drumurile scurte. Dacă mașina face zilnic câțiva kilometri și se oprește fără să se fi încălzit, combustibilul se acumulează în ulei, iar acesta se subțiază și îmbătrânește mai repede. Intervalul de schimb din cartea de service este un maximum, iar pentru condusul în oraș merită scurtat (vedeți ce factori scurtează intervalul de service).
Al treilea punct sunt motoarele la care cureaua de distribuție lucrează chiar în ulei (1.2 PureTech din primele generații și o parte din EcoBoost 1.0). Acolo omologarea exactă hotărăște soarta curelei însăși (mai multe în articolul despre cureaua de distribuție în ulei).
Diferența de preț dintre un SM oarecare „de pe raft” și un ulei cu omologarea potrivită vă va surprinde prin cât e de neînsemnată pe lângă prețul reparației unui turbomotor. Așa că într-un asemenea motor – doar ulei cu omologarea și clasa pe care le cere constructorul auto, și niciun „îmbunătățitor” deasupra.