API SQ și ILSAC GF-7: ce înseamnă noile clase de pe bidon?

Sau ce este scris în „gogoașa” API și în „steluța” ILSAC

În această secțiune: 5 articole
  1. Clasificarea uleiurilor de motor API
  2. Descifrarea codului API
  3. Ce clase API există?
  4. Ce fel de clasificări ale calității uleiului auto există?
  5. API SQ și ILSAC GF-7: ce înseamnă noile clase de pe bidon?

Imagine cunoscută: în cartea de service a mașinii dumneavoastră scrie API SL sau SM, iar pe raftul magazinului sunt SN, SP, SQ, pe unele bidoane o „steluță”, pe altele un fel de scut, iar vânzătorul spune sigur pe el că „SQ este cea mai proaspătă clasă, deci cea mai bună și se potrivește la toate”. Pe jumătate are dreptate. Cum sunt alcătuite clasificările în general s-a explicat deja în articolul despre clasificările de calitate ale uleiului auto; aici vorbim despre ce se ascunde în spatele fiecărei litere noi și ce rezultă de aici pentru motorul dumneavoastră.

Clasa Institutului American al Petrolului (API) nu este o notă de tipul „bine sau rău”, ci lista testelor pe care uleiul le-a trecut. O clasă nouă apare atunci când în motoare apare o problemă nouă, iar la testele vechi se adaugă altele noi.

De la SM la SQ: ce a adăugat fiecare clasă

API SM a fost aprobată în noiembrie 2004. De atunci s-au schimbat motoarele în sine: motoarele atmosferice cedează tot mai des locul micilor motoare turbo cu injecție directă de benzină, de 1,0–1,5 l. Uleiul lucrează la ele în condiții mai grele: pe trasee scurte în el ajunge combustibil, apare funingine (da, și la motorul pe benzină), iar turbocompresorul se încălzește mai tare.

SN și SN PLUS

API SN a apărut la 1 octombrie 2010. Uleiul SN cu marcajul Resource Conserving corespundea lui ILSAC GF-5 din acea vreme, adică confirma suplimentar economia de combustibil. API recunoaște și acum SN, dar numai pentru motoarele din anul de fabricație 2020 și mai vechi.

SN PLUS, în schimb, nu este o clasă separată, ci un supliment la SN, pe care API l-a introdus la 1 mai 2018 ca măsură provizorie: noul ILSAC GF-6 întârzia, iar motoarele turbo aveau nevoie de protecție încă de atunci. Protecție împotriva a ce? Împotriva aprinderii premature la turații mici, LSPI. La turații mici și sarcină mare, o picătură de ulei cu combustibil se aprinde în cilindru mai devreme decât scânteia bujiei, iar presiunea sare atât de mult încât poate distruge piese ale motorului. Iar aici uleiul nu este un simplu spectator, ci o parte a problemei: aditivii detergenți cu calciu cresc frecvența LSPI, în timp ce magneziul în locul unei părți din calciu și molibdenul o scad (detalii în articolul despre LSPI la motoarele turbo). SN PLUS nu se mai licențiază separat: sarcina lui au preluat-o SP și SQ.

SP și SQ

API SP a intrat în vigoare la 1 mai 2020, odată cu ILSAC GF-6, iar testul LSPI a devenit parte a clasei în sine. A doua noutate la SP este testul de uzură a lanțului de distribuție (Sequence X). Funinginea de la injecția directă se strânge între bolțurile și zalele lanțului, iar lanțul se întinde treptat. Pe un motor Ford EcoBoost de doi litri, uleiul este folosit 216 ore, iar lanțul nu are voie să se alungească cu mai mult de 0,085%. S-au adăugat și cerințe mai severe privind depunerile pe pistoane și în turbocompresor.

API SQ se licențiază din 31 martie 2025, odată cu ILSAC GF-7. Cere de la ulei mai mult decât SP: limitele privind depunerile, oxidarea, nămolul și uzura lanțului sunt mai stricte, iar protecția împotriva LSPI este acum verificată nu doar pe ulei proaspăt, ci și pe unul care a lucrat deja. Iar SQ cu marcajul Resource Conserving (în esență, aceasta este GF-7A) confirmă suplimentar o economie de combustibil mai bună și faptul că uleiul reține mai bine fosforul din aditivii antiuzură: mai puțin ajunge în evacuare și strică catalizatorul. SQ este compatibil în sens invers cu toate clasele S anterioare – adică acolo unde producătorul cere SL, SM sau SP, uleiul SQ este bun (desigur, dacă vâscozitatea și omologarea sunt cele din cartea de service).

API nu se grăbește să șteargă clasele vechi. SP se licențiază în continuare alături de SQ, iar SJ, SL, SM și SN sunt încă recunoscute, dar numai pentru motoare mai vechi (SJ – pentru mașinile din anul de fabricație 2001 și mai vechi, SN – până în 2020). Se consideră depășit tot ce este până la SH inclusiv: un asemenea ulei poate să nu protejeze un motor modern.

Clasele API pentru benzină pe axa timpului: de la cele depășite la SQ
Clasele API pentru benzină pe axa timpului: de la cele depășite la SQ

„Steluța” și „scutul”: ILSAC GF-6 și GF-7

Pe bidon pot fi trei semne. „Gogoașa” rotundă API arată clasa (S sau C), vâscozitatea după SAE și, dacă există, marcajul Resource Conserving. „Steluța” (starburst) înseamnă că uleiul este certificat conform ILSAC GF-7A, iar „scutul”, conform GF-7B. ILSAC este Comitetul Internațional pentru Standardizarea și Aprobarea Lubrifianților, iar în esență reprezintă cerințele constructorilor auto americani și japonezi pentru uleiurile motoarelor pe benzină. Diferența dintre cele două semne este fundamentală: GF-7A înseamnă vâscozitățile xW-20 și xW-30, obișnuite pentru ILSAC (0W-20, 5W-30, 10W-30 și așa mai departe), iar GF-7B doar 0W-16, un ulei pentru motoare construite special pentru el. Nu căutați „steluța” la 5W-40 sau 10W-40: ILSAC nu certifică asemenea vâscozități. Iar „scutul” nu este un semn de calitate superioară, ci un avertisment: acest ulei nu este pentru orice motor (detalii în articolul despre uleiurile 0W-16 și 0W-8).

Pe lângă limitele mai stricte despre care s-a vorbit deja, GF-7 pune accent pe încă două lucruri: pe pompabilitatea uleiului la ger și pe faptul că acesta trebuie să-și păstreze proprietățile pe tot intervalul de schimb, nu doar în primele mii de kilometri.

Acum despre rafturi. Clasele GF-6A și GF-6B trebuiau să-și piardă valabilitatea la 31 martie 2026, dar API a prelungit perioada de tranziție și din 1 octombrie 2026 uleiurile GF-6 și-au pierdut dreptul la „steluță” și la „scut” și au dispărut din registrul API. Totuși, bidoanele produse mai devreme vor sta încă mult timp prin magazine. Uleiul din ele nu a devenit mai prost – pur și simplu noua clasă cere mai mult. Cel mai simplu se deosebesc după clasa din „gogoașa” de alături: SP cu Resource Conserving este încă GF-6A, SQ cu Resource Conserving este deja GF-7A.

Dar dacă în manualul mașinii dumneavoastră este scrisă o clasă ILSAC mai veche, GF-5 sau GF-6A? Aici API însăși recomandă simplu: luați un ulei GF-7A de vâscozitatea indicată de producătorul mașinii. Cuvintele-cheie sunt „de vâscozitatea indicată”: „steluța” nu înlocuiește vâscozitatea.

Și ce se întâmplă cu motoarele diesel: CK-4, FA-4, CL-4 și FB-4

Gama diesel a API duce o viață proprie. Prima dată a fost împărțită în două la 1 decembrie 2016, când CJ-4 a fost înlocuită deodată cu două clase: CK-4, compatibilă în sens invers, și FA-4, cu vâscozitate redusă la temperatură înaltă pentru unele motoare rutiere (de camioane) din anul de fabricație 2017 și mai noi, care nu mai este compatibilă în sens invers. Ambele clase sunt în vigoare, iar API nu a anunțat datele la care vor fi declarate depășite (în schimb, tot ce este de la CG-4 și mai vechi este deja istorie).

La pasul următor, API a împărțit-o din nou în două. API CL-4 este succesoarea lui CK-4 pentru vâscozități de felul 15W-40 sau 10W-30, compatibilă în sens invers. API FB-4 este ramura cu vâscozitate mai mică, succesoarea lui FA-4 (până la xW-20), doar pentru motoarele al căror producător a prevăzut-o în mod expres. Motivul îl reprezintă normele americane de emisii de oxizi de azot pentru camioanele din anul-model 2027: de la ulei se cer o rezistență mai bună la oxidare, o protecție mai bună împotriva uzurii și un conținut mai mic de fosfor, sulf și cenușă, ca să nu strice sistemele de epurare a gazelor de eșapament. Prima licențiere a lui CL-4 și FB-4 este din 1 ianuarie 2027.

Pentru proprietarul unui autoturism diesel, aceasta este, de regulă, o chestiune secundară: clasele diesel API se scriu în primul rând pentru camioane, iar pentru autoturismele diesel ale mărcilor europene contează clasele ACEA și omologările producătorului auto.

Ce înseamnă toate acestea pentru un șofer obișnuit?

Așadar, vânzătorul are dreptate pe jumătate: o clasă nouă API pentru benzină chiar înlocuiește, de regulă, toate clasele anterioare. Iar cealaltă jumătate este următoarea.

1. O clasă nouă este bună și pentru un motor vechi, dar nu este obligatorie. Dacă în cartea de service scrie SL, uleiul SQ se potrivește. Dacă plătiți în plus pentru el, când aveți la îndemână uleiul SN sau SP necesar, decideți singuri: rău nu va face, dar nici minuni.

2. Clasa nu anulează vâscozitatea și omologarea. Uleiul SQ cu „scut” și vâscozitate 0W-16 este și el cea mai „proaspătă” clasă, dar nu poate fi turnat într-un motor pentru care producătorul a indicat 5W-30. Iar dacă în carte este scrisă o omologare a producătorului auto, aceasta cântărește mai mult decât orice clasă API. Producătorul construiește de regulă omologarea peste o clasă de bază, cu propriile teste, așa că o clasă fără omologare nu o înlocuiește; și se întâmplă ca la uleiurile cu omologare europeană clasa API să lipsească de pe bidon cu totul.

3. O „steluță” GF-6 pe un bidon vechi nu este un motiv de panică, dar acolo unde se cere ILSAC, este mai bine să luați GF-7A de vâscozitatea necesară (iar pentru 0W-16 – GF-7B cu „scut”).

4. La motorul diesel – doar după manual. CK-4 acolo unde este necesar CK-4 sau CJ-4; FA-4 și FB-4 – doar acolo unde producătorul motorului le-a prevăzut în mod expres.

Repet încă o dată: o literă nouă pe bidon este doar pragul de jos al calității, iar ce ulei turnați hotărăște în continuare producătorul mașinii dumneavoastră. Mai întâi cartea de service – omologarea, clasa, vâscozitatea – și abia apoi „gogoașa”, „steluța” sau „scutul”.