Intervalul de schimb al uleiului astăzi: Longlife, indicatorul și drumurile scurte

Sau se poate avea încredere în martorul „Service”?

În această secțiune: 12 articole
  1. Cât de des se schimbă uleiul?
  2. Recomandările producătorului auto
  3. Cum calculează producătorii intervalul?
  4. Intervalul de schimb al uleiului (longlife)
  5. Ce factori scurtează intervalul de service?
  6. Cum stabilim intervalul de schimb al uleiului?
  7. Intervalul de schimb al uleiului astăzi: Longlife, indicatorul și drumurile scurte
  8. Despre frecvența schimbului de ulei
  9. Pe scurt: despre „ghioceii” de iarnă...
  10. Pe scurt: mașina „de weekend”...
  11. Pe scurt despre ambuteiaje...
  12. Hibridul și uleiul: chiar lucrează motorul aproape deloc?

Imagine cunoscută: o mașină adusă din Europa de Vest, pe bord scrie „până la service 27 000 km”, iar în cartea de service, în loc de obișnuitul „la fiecare 15 mii”, apare un „sistem flexibil de întreținere”. Vânzătorul asigură că motorul e modern, uleiul e modern, deci despre schimb puteți uita pentru multă vreme. Așa să fie? Nu. Cifra de pe afișaj nu este o promisiune, ci o limită superioară, iar cadrul pentru calculul ei producătorul l-a stabilit pentru condiții care pot fi departe de ale noastre.

Că intervalul din cartea de service este un maxim, și nu o normă, am vorbit deja în articolul cât de des se schimbă uleiul. Dar motoarele moderne au adăugat la această temă câteva puncte noi.

Cum își calculează mașina singură intervalul

Pe scurt, intervalul flexibil înseamnă că termenul de schimb al uleiului îl calculează nu cartea de service, ci electronica mașinii. La Volkswagen este LongLife, la BMW Condition Based Service (întreținere în funcție de stare), la GM Oil Life System. Principiul e asemănător peste tot: calculatorul ține cont de turațiile motorului, de temperatura lui, de cantitatea de combustibil arsă și de timpul scurs de la schimb, iar BMW adaugă, de regulă, și un senzor al stării uleiului.

Cifrele ies considerabile. La Volkswagen, în sistemul LongLife, până la 30 de mii de km sau 24 de luni, și doar cu ulei care are omologarea VW 504 00 (motoare pe benzină) sau VW 507 00 (diesel), iar la motoarele mai noi VW 508 00 sau VW 509 00. Ați turnat altceva: mașina trebuie trecută pe interval fix, 15 mii de km sau 12 luni. Iar GM recunoaște că, în funcție de regimul de rulare, același motor poate primi un interval care diferă de mai multe ori.

Algoritmul calculează doar ce poate măsura. Praful de pe drum și ce anume vi s-a turnat la o anumită benzinărie, cel mai probabil nu le vede, iar limitele calculului le-a stabilit producătorul, pentru condițiile lui „ideale” de acasă, vest-europene. De aceea cifra de pe afișaj este un plafon, nu un plan.

Și încă o dată: cu interval flexibil se poate trăi doar cu trei „dacă”: dacă producătorul l-a prevăzut tocmai pentru motorul dumneavoastră, dacă în motor este uleiul cu omologarea pe care o cere pentru acesta și dacă mașina rulează în condițiile pentru care intervalul a fost calculat. Mai multe în articolul despre intervalul prelungit de schimb al uleiului (longlife). Al treilea „dacă” rămâne, ca și până acum, cel mai slab punct.

Noile „condiții grele”

Vechii factori care scurtează viața uleiului, adică mersul neregulat, drumurile scurte, aglomerația, sarcina, praful, combustibilul prost, mersul în gol, nu au dispărut (vedeți ce factori scurtează intervalul de service). Dar motoarele moderne le-au adăugat câțiva ai lor.

Combustibilul din ulei și porniri dese

1. Turbomotorul mic cu injecție directă. Începând aproximativ din 2010, asemenea motoare de 1,0-1,5 l, cu trei sau patru cilindri, au devenit obișnuite în Europa și le-au scos în mare parte din uz pe cele atmosferice. Benzina e injectată în ele direct în cilindru, iar la un drum scurt o parte ajunge în carter și nu apucă să se evapore de acolo. Într-una dintre încercările unui astfel de motor, în ulei s-a adunat până la 9% combustibil, iar vâscozitatea a scăzut vizibil. Adică uleiul se subțiază, iar pelicula din ansamblurile încărcate devine mai subțire.

2. Motorul diesel cu filtru de particule. Ca filtrul să nu se înfunde, el este ars din când în când, iar pentru asta calculatorul comandă o injecție tardivă, „în plus”, de combustibil. O parte din acest combustibil se depune pe pereții cilindrilor și se scurge în ulei. Biodieselul (conform standardului EN 590, motorina poate conține până la 7%) fierbe la o temperatură mai mare, nu se evaporă din carter și se acumulează treptat. Nu zâmbiți: într-o încercare pe teren, intervalul de schimb a trebuit scurtat atunci când nivelul uleiului a urcat cu 1,9 l peste reper.

3. Sistemul „start-stop” (a nu se confunda cu mersul „start-stop” din aglomerație: aici este vorba despre automatica ce oprește singură motorul la opriri). Motorul unei astfel de mașini pornește de-a lungul vieții de multe ori mai des decât unul obișnuit, iar uzura cea mai mare cade chiar pe primele clipe după pornire, cât timp pelicula de ulei nu s-a format încă. Producătorii au răspuns cu cuzineți noi și cu uleiuri cu peliculă mai rezistentă: încă un argument să turnați exact uleiul pe care îl cere producătorul, și nu „ceva asemănător”.

Bioetanolul și drumurile scurte

În Europa, benzina cu alcool este de mult obișnuită: UE a permis E10 de la 1 ianuarie 2011. În Ucraina, legea cere ca benzina (cu excepția celei de 98 și peste) să conțină peste 7% bioetanol. Etanolul este higroscopic și atrage cu plăcere apa. Dacă mașina merge tot timpul pe distanțe scurte și motorul nu apucă să se încălzească, apa, împreună cu alcoolul, ajunge în carter și rămâne acolo. Adăugați condensul de iarnă de la noi și uleiul îmbătrânește mai repede decât a calculat producătorul.

Și ca să fim corecți: în Ucraina, de exemplu, conform unui regulament tehnic (hotărâre a Guvernului), din 2018 se pot vinde benzină și motorină de clasă cel puțin Euro 5; la începutul războiului la scară largă, această cerință a fost slăbită temporar, iar în 2024 a fost reintrodusă. Deci, pe hârtie, „combustibilul prost” ar fi trebuit să dispară. Dar cerințele privind calitatea combustibilului sunt un lucru, iar benzinăria la care alimentați este altul, așa că eu personal nu aș tăia încă acest punct de pe listă.

Cel mai greu îi vine motorului hibridului: în oraș, pe tot parcursul unui drum, poate să nu se încălzească niciodată. Despre asta există un articol separat, hibridul și uleiul.

Cât ulei poate „mânca” motorul

Orice motor, chiar și unul nou, consumă ulei: acesta arde odată cu pelicula de pe pereții cilindrilor (detalii în articolul ce este consumul mare de ulei). Consumul admis îl indică producătorii în manualul de utilizare: la unii este până la o jumătate de litru la 1000 km, iar la motoarele sportive puternice, de regulă, și mai mult. Cât anume este permis motorului dumneavoastră, vedeți în manual, nu pe forum.

Dar un motor modern poate induce în eroare. Dacă în ulei ajunge combustibil, nivelul de pe jojă stă pe loc sau chiar crește, deși uleiul arde ca și înainte. Proprietarul se bucură, „motorul nu mănâncă ulei”, dar în realitate în carter e tot mai multă benzină sau motorină și tot mai puțin ulei propriu-zis. Un nivel care crește între schimburi nu e un motiv de bucurie, ci de alarmă: mirosiți joja (mirosul de combustibil nu se confundă cu nimic), iar dacă mașina nu are jojă, urmăriți indicatorul electronic de nivel: și el crește. Și nu amânați schimbul. Iar adăugarea de ulei proaspăt, bineînțeles, nu anulează schimbul: regula nu s-a schimbat.

Analiza uleiului: când are sens

Există și o cale de a nu ghici: analiza de laborator a uleiului uzat. Unele laboratoare europene acreditate conform ISO/IEC 17025 vând truse tocmai pentru proprietarii de mașini: luați o probă, o trimiteți și primiți rezultatul. Arată destule: metalele de uzură, cantitatea de particule de fier (așa-numitul indice PQ), vâscozitatea, conținutul de combustibil și de apă, urmele de antigel (glicol) și cât a mai rămas din aditivi.

Când are sens?

1. Ați cumpărat o mașină second-hand și despre întreținerea ei știți doar din spusele vânzătorului (iar cât valorează poveștile despre bunicul care mergea doar la supermarket, știm deja).

2. Rulați cu interval flexibil și vreți să verificați dacă uleiul dumneavoastră chiar ajunge până la cifra arătată de afișaj.

3. Bănuiți că în ulei a ajuns combustibil sau antigel: nivelul de pe jojă crește, joja miroase a combustibil, iar lichidul de răcire din vas dispare undeva.

Rețineți: o singură probă arată doar un instantaneu. Imaginea reală o dă tendința pe parcursul a câtorva schimburi, iar cifrele conținutului de combustibil pot diferi între laboratoare și între metode. Dacă însă schimbați uleiul la termen, motorul este în ordine și nu aveți nicio bănuială, analiza, cel mai probabil, nu vă va spune nimic nou: e mai simplu să schimbați uleiul la timp.

Deci când se schimbă?

Logica e aceeași: punctul de plecare este intervalul producătorului, din carte sau de pe afișaj, și acesta este maximul. Apoi numărați cinstit câte puncte „grele” se aplică mașinii dumneavoastră. Regula e veche: dacă se potrivesc cel puțin cinci din cei șapte factori vechi, împărțiți fără teamă intervalul recomandat la doi (vedeți cum se stabilește intervalul de schimb al uleiului), iar punctele noi se adaugă doar la această socoteală. Dacă mașina rulează puțin, schimbați uleiul după timp: nici Volkswagen, la cel mai lung interval, nu permite să țineți uleiul în motor mai mult de doi ani, iar la intervalul fix mai mult de un an.

Uleiul se poate schimba oricând mai devreme decât cere afișajul, niciodată mai târziu.