Mașină din SUA: ce ulei turnați când manualul cere ILSAC sau dexos?

Sau se poate turna într-un „american” uleiul european obișnuit?

În această secțiune: 40 de articole
  1. Cum alegem corect uleiul auto?
  2. Care ulei auto este mai bun?
  3. După ce criterii alegem
  4. Ce să aveți în vedere la alegerea uleiului de motor?
  5. După ce criterii alegem uleiul auto?
  6. Ce să aveți în vedere la alegerea uleiului?
  7. După ce parametri alegem uleiul auto?
  8. După ce criterii alegem uleiul de motor?
  9. Alegerea corectă a uleiului
  10. Cum alegem corect uleiul de motor?
  11. Alegerea uleiului: aprobarea constructorului
  12. Care ulei este mai bun?
  13. Care ulei pentru mașină este mai bun?
  14. Ce să aveți în vedere la alegerea uleiului auto?
  15. Pe scurt: adaugă uleiul cai putere?
  16. Pe scurt: mai scump nu înseamnă mai bun...
  17. Alegerea uleiului: după parametri și omologări
  18. Cum alegem corect uleiul auto?
  19. Cum alegem corect uleiul auto?
  20. Cum alegem corect uleiul auto?

Toate articolele secțiunii (40)

Este întrebarea pe care și-o pune mai devreme sau mai târziu oricine a adus o mașină de la o licitație americană: ce să toarne în motor? Cartea de service lipsește, manualul în engleză spune 0W-20, o „steluță” și niște coduri de neînțeles, iar în magazin vi se oferă cu convingere un 5W-40 cu ACEA A3/B4: european, adică „mai serios”, mai gros, pentru drumurile noastre. Asemenea mașini sunt multe: în ultima vreme, printre autoturismele second-hand importate în Ucraina, de exemplu, aproximativ fiecare a patra sau a cincea vine din SUA, iar alături de electrice sunt pline de Ford Escape, Nissan Rogue sau Jeep Cherokee pe benzină. Dar „european” nu înseamnă „mai bun”, iar mai gros nu înseamnă „mai de încredere”.

Este vorba despre mașini pe benzină și hibride; mașinile electrice sunt o altă poveste (vedeți articolul despre fluidele mașinii electrice).

Ce spune manualul american

Constructorii americani și japonezi se bazează pe API și ILSAC (Comitetul internațional de standardizare și aprobare a lubrifianților). „Steluța” de pe bidon înseamnă ILSAC GF-7A (0W-20, 5W-30 etc.), „scutul” înseamnă GF-7B, doar pentru 0W-16; detalii găsiți în articolul despre API SQ și ILSAC GF-7. Dacă în manual scrie GF-5 sau GF-6A, API însăși recomandă să alegeți GF-7A, în vâscozitatea indicată de constructor.

Dar adesea, lângă clasă apare codul propriu al constructorului, iar acesta, ca întotdeauna, cântărește mai mult decât clasa:

1. Chevrolet, GMC, Buick: dexos1. Specificația GM pentru benzină; generația a treia (Gen 3), în vigoare, este compatibilă cu toate cele anterioare. Nu o confundați cu dexos2 de la „Opelurile” europene mai vechi (despre ea, în articolul despre Opel după GM).

2. Ford: WSS-M2C urmat de un număr. De exemplu, WSS-M2C960-A1 este 5W-20, iar WSS-M2C962-A1 este 0W-20. Codul se citește complet, împreună cu sufixul: două uleiuri cu aceeași vâscozitate nu sunt încă interschimbabile.

3. Jeep, Dodge, Chrysler: MS- urmat de un număr. Cel mai adesea este MS-6395 (standardul Chrysler bazat pe ILSAC), dar la turbomotoarele noi poate fi și altul, așa că citiți numărul din manual.

4. Volkswagen, Audi, BMW. Aici, de regulă, sunt aceleași omologări ca în Europa (VW 502 00 sau 508 00, BMW Longlife); doar verificați anul modelului după VIN.

Unde căutați cerința dacă nu aveți carte de service

Primul indiciu este dopul gurii de umplere a uleiului: Ford, de exemplu, scrie pe el clasa de vâscozitate. Dar este doar un indiciu: Ford a trebuit să schimbe, la o parte dintre pick-upuri și furgonete, dopurile cu un „5W-20” greșit în loc de „5W-30”.

Calea mai sigură este codul VIN. Îl decodifică gratuit decodorul vPIC al autorității rutiere americane NHTSA: modelul, anul, capacitatea, turbina, combustibilul și adesea și denumirea motorului. Apoi aveți nevoie de manualul de utilizare pentru exact acel an de model: majoritatea constructorilor publică manualele americane pe internet.

Poate uleiul european ACEA să înlocuiască ILSAC?

Un tabel oficial de echivalență nu publică nici API, nici ILSAC, nici ACEA. Dar cifrele din standardele însele spun ceva, iar cea mai importantă este HTHS, vâscozitatea uleiului în cele mai solicitate puncte ale motorului fierbinte (vedeți articolul despre uleiurile 0W-16 și 0W-8).

Iată cifrele una lângă alta:

Clasă HTHS, mPa·s Cenușă, % Fosfor, % Pentru un motor de 0W-20?
ILSAC GF-7A (0W-20, 5W-30…) de la 2,6 pentru xW-20 până la 0,9 0,06-0,08 da, în vâscozitatea 0W-20
ILSAC GF-7B (0W-16) de la 2,3 până la 0,9 0,06-0,08 nu, prea fluid (este pentru 0W-16)
ACEA C6 2,6-2,9 până la 0,8 0,07-0,09 da, în vâscozitatea 0W-20
ACEA C5 2,6-2,9 până la 0,8 0,07-0,09 doar fără turbină
ACEA C7 2,3-2,6 până la 0,8 0,07-0,09 nu, prea fluid (este pentru 0W-16)
ACEA C3 de la 3,5 până la 0,8 0,07-0,09 nu, prea gros
ACEA A3/B4 de la 3,5 1,0-1,6 fără limită nu, prea gros

Când se poate: C6 (și C5) în loc de 0W-20 sau 5W-20

SAE cere de la 0W-20 un HTHS de cel puțin 2,6 mPa·s, iar ACEA C5 și C6 cer între 2,6 și 2,9: este exact banda în care, de regulă, se află un 0W-20 sau 5W-20 american. Dar pentru un turbomotor cu injecție directă se potrivește doar C6: C5 nu are testul LSPI, pe care îl au API SP/SQ și ILSAC. Așa este, de exemplu, 1.5 EcoBoost de pe Escape (detalii în articolul despre LSPI). La cenușă și fosfor, cerințele sunt puțin diferite, dar nu opuse.

Iar pe unele bidoane de 0W-20 apar deodată ACEA C5 și API SQ cu „steluță”. Un ulei cu ambele marcaje și cu vâscozitatea potrivită rezolvă dilema „ILSAC sau ACEA”. Căutați pe bidon și codul constructorului din manual (dexos1, Ford WSS…). Despre clasele C, în articolul despre clasificarea ACEA.

Altceva este un manual care cere 5W-30. Pentru vâscozitatea 30, SAE cere un HTHS de la 2,9, deci un ulei C5 sau C6 nu poate fi 5W-30, iar C2 (de la 2,9) se potrivește doar dacă îl numește chiar manualul. Altfel, alegeți un 5W-30 cu „steluță” și cu codul constructorului.

Când nu: „rezerva de grosime” A3/B4 sau C3

În schimb, C3, C4 și A3/B4 cer un HTHS de cel puțin 3,5 mPa·s, ceea ce în practică înseamnă cu totul altă vâscozitate. Să turnați un asemenea ulei în loc de 0W-20 sau 5W-20 din manual înseamnă să schimbați vâscozitatea în felul în care constructorul nu l-a prevăzut. În plus, A3/B4 este cu cenușă completă, iar fosforul din el nu este limitat deloc. Unui motor sub ILSAC, cu atât mai mult unul cu filtru de particule, o asemenea „rezervă” nu-i folosește la nimic. E ca și cum ați încălța bocanci de iarnă pentru alergare „de siguranță”: picioarele sunt protejate, doar că nimeni nu intenționa să alerge în ei.

„Geamănul european” al aceluiași model

Modelul se vinde și în Europa, deci și uleiul e același? Se întâmplă în feluri diferite.

Uneori este același. În manualul britanic al lui Kia Sportage (NQ5), pentru motoarele pe benzină este indicat 0W-20 de clasă API SN PLUS/SP sau ILSAC GF-6, adică un ulei „american”.

Alteori este altul. De regulă, Escape american cu motorul 1.5 EcoBoost este conceput pentru specificația nord-americană Ford 5W-20, iar Kuga europeană cu același motor, pentru cea europeană WSS-M2C948-B.

Și uneori în altă țară este permis mai larg. Manualul japonez al hibridului RAV4 recomandă 0W-16, dar, dacă nu există, permite 0W-20 și chiar 5W-30. Manualele americane Toyota pentru motoarele de 0W-16 sunt mai stricte: 0W-20 este doar o soluție temporară până la următorul schimb.

Așadar, decide piața pentru care este construită exact mașina dumneavoastră, adică VIN-ul ei. Ce a permis constructorul proprietarilor din altă țară nu are legătură cu motorul dumneavoastră.

10 000 de mile și drumurile din România

Intervalele americane par generoase. Toyota a trecut treptat, începând cu anul de model 2010, la 10 000 de mile (aproximativ 16 000 km) pentru majoritatea mașinilor la care 0W-20 este obligatoriu. Ford dă, de regulă, până la un an sau 10 000 de mile, care survine mai devreme. GM scrie că uleiul trebuie schimbat cel puțin o dată pe an, indiferent ce arată sistemul Oil Life.

Totuși, Toyota britanică întreține hibridul RAV4 la fel: o dată pe an sau la fiecare 10 000 de mile. Deci decid condițiile. Aceeași Toyota scrie direct, într-un buletin pentru dealerii americani: în „condiții speciale” (drumuri de pământ, remorcare, deplasări scurte repetate pe ger, ralanti îndelungat), uleiul trebuie schimbat la fiecare 5 000 de mile (aproximativ 8 000 km), indiferent ce ulei este turnat. Vă recunoașteți? Pentru multe mașini din România, asemenea condiții „speciale” sunt de zi cu zi. Detalii în articolul despre intervalul de schimb al uleiului astăzi.

Ce are de făcut proprietarul unui „american”?

1. Aflați motorul după VIN și găsiți manualul lui american din acel an de model.

2. Cumpărați vâscozitatea și codul: un ulei cu „steluță” GF-7A (pentru 0W-16, cu „scut” GF-7B) și cu codul constructorului, dacă apare în manual (dexos1, Ford WSS-M2C…, MS-…). Uleiurile GF-6 au pierdut de la 1 octombrie 2026 „steluța” și „scutul”, deși vor sta încă mult timp pe rafturi.

3. ACEA doar ca echivalent exact: C6 în loc de 0W-20 sau 5W-20 (C5 doar pentru motor fără turbină), C7 în loc de 0W-16; pentru 5W-30 nu există echivalent, așa că alegeți „steluța”. A3/B4, C3 sau 5W-40 „de siguranță” nu turnați în locul lui 0W-20.

4. Intervalul socotiți-l după coloana condițiilor speciale: în oraș, pe distanțe scurte și iarna, mai degrabă 8 000 km decât 16 000, și cel puțin o dată pe an.

Repet pentru a câta oară: mașina din SUA nu este o excepție de la regulă, ci confirmarea ei: uleiul îl alege constructorul mașinii dumneavoastră, și anume pentru piața pentru care a fost construită mașina. Mai bun este uleiul care corespunde manualului.