Hibridul și uleiul: chiar lucrează motorul aproape deloc?

Sau de ce uleiul din hibrid nu îmbătrânește mai încet

În această secțiune: 12 articole
  1. Cât de des se schimbă uleiul?
  2. Recomandările producătorului auto
  3. Cum calculează producătorii intervalul?
  4. Intervalul de schimb al uleiului (longlife)
  5. Ce factori scurtează intervalul de service?
  6. Cum stabilim intervalul de schimb al uleiului?
  7. Intervalul de schimb al uleiului astăzi: Longlife, indicatorul și drumurile scurte
  8. Despre frecvența schimbului de ulei
  9. Pe scurt: despre „ghioceii” de iarnă...
  10. Pe scurt: mașina „de weekend”...
  11. Pe scurt despre ambuteiaje...
  12. Hibridul și uleiul: chiar lucrează motorul aproape deloc?

Vânzătorii de hibrizi second-hand povestesc cu plăcere același lucru: mașina merge mai ales pe electric, motorul termic doar „ajută” din când în când, deci uleiul din el poate rămâne chiar de două ori mai mult. Sună logic, și nu lipsesc cumpărătorii care cred asta. Dar uleiul dintr-un asemenea motor nu se degradează mai încet. De regulă, dimpotrivă.

Da, motorul unui hibrid chiar face mai puține ore de funcționare decât motorul unei mașini obișnuite cu același kilometraj. Numai că uleiul nu îmbătrânește de la kilometrii de pe bord: îl „consumă” porniri la rece, condensul, combustibilul din carter și pur și simplu timpul. Iar tocmai aici hibridul stă mai prost.

Cum lucrează motorul unui hibrid

Un motor obișnuit se pornește și funcționează până îl opriți: în câțiva kilometri s-a încălzit, iar apoi uleiul rămâne tot timpul fierbinte. La un hibrid (complet sau de tip plug-in) motorul este condus de electronică, iar sarcina ei este una singură: să ardă cât mai puțin combustibil. La demaraj, în coloană, la viteză mică, mașina e adesea purtată de motorul electric, iar cel termic este oprit. A fost nevoie de mai multă putere sau s-a descărcat bateria: motorul pornește, lucrează câteva minute și se oprește din nou. (La hibridul așa-numit „mild”, motorul funcționează aproape ca la o mașină obișnuită cu start-stop, așa că tot ce urmează se referă în primul rând la hibrizii compleți și la cei plug-in.)

Rezultă că, într-o deplasare prin oraș, motorul hibridului pornește și se oprește mereu, și adesea nu apucă niciodată să se încălzească cum trebuie. E ca un fierbător pornit și oprit la fiecare minut înainte să dea în clocot: apă fierbinte tot nu există. Pentru ulei, un hibrid care circulă mai ales prin oraș și pe distanțe scurte înseamnă aceleași condiții „grele” de exploatare, doar într-o variantă și mai aspră. Despre ele am vorbit deja în articolul despre factorii care scurtează intervalul de service: mersul neregulat, drumurile scurte pe care motorul nu apucă să se încălzească, aglomerația. Un hibrid în oraș le adună pe toate deodată.

Hibridul plug-in are extrema lui. Dacă îl încărcați zilnic acasă și mergeți aproape, motorul termic poate să nu pornească săptămâni întregi. Uleiul stă în tot acest timp împreună cu condensul format în carter, apoi motorul pornește, iar apoi, din nou, pentru puțin timp.

Nu e de mirare că producătorii de aditivi testează uleiurile pentru motoarele hibride după programe separate, mai dure. Dar inscripția „pentru hibrizi” de pe bidon nu înlocuiește omologarea producătorului auto.

Apa și combustibilul din ulei

La arderea benzinei se formează destul de mult vapor de apă. Cea mai mare parte pleacă pe țeava de eșapament, dar o parte, odată cu gazele care trec pe lângă segmenți, ajunge în carter. Cât timp motorul este cald, ventilația carterului duce acest vapor înapoi în admisie, iar de acolo, prin cilindri, în eșapament. Într-un motor rece, el se depune pe pereții reci și ajunge în ulei, iar amestecat cu produsele arderii se transformă într-un acid destul de eficient. Același condens care amenință mașina ce stă mult timp nefolosită se adună într-un hibrid chiar și atunci când automobilul circulă zilnic.

Cu combustibilul e o poveste asemănătoare. Pe pereții reci ai cilindrului, o parte din benzină nu apucă să ardă, se scurge pe lângă segmenți în carter și diluează uleiul. Dintr-un motor încălzit, fracțiile ușoare ale combustibilului se evaporă ulterior, dar într-un motor care nu se încălzește niciodată rămân acolo. Apa cu uleiul dau o emulsie, combustibilul o diluează: uleiul se oxidează mai repede, unge mai prost, iar piesele motorului încep să ruginească.

Adăugați aici bioetanolul: în Europa, benzina cu până la 10% din el (E10) este de mult normală, iar alcoolul atrage cu plăcere apa. Mai multe despre combustibil și alcool în ulei găsiți în articolul despre intervalul de schimb al uleiului astăzi.

Ce se vede pe jojă

Parțial, toate acestea se văd fără niciun laborator. Nu fiți leneși să scoateți din când în când joja și să priviți sub capacul gurii de alimentare cu ulei. Numai că mai întâi opriți complet sistemul hibrid (indicatorul READY trebuie să se stingă): motorul unui hibrid poate porni singur, fără avertisment.

1. O depunere albicioasă, ca maioneza, sub capacul gurii de alimentare sau pe jojă: este apă. Iarna, după drumuri scurte, puțină astfel de depunere sub capac apare și la un motor în stare bună: e același condens. Dar dacă „maioneza” nu dispare nici după un drum lung pe autostradă, iar nivelul lichidului de răcire din vas scade încet, nu așteptați schimbul de ulei, ci mergeți la un mecanic de motoare cu experiență. Cel mai probabil e vorba deja de antigel în ulei.

2. Nivelul uleiului crește între schimburi. Nu zâmbiți: se întâmplă și ca pe jojă să fie mai mult ulei decât după schimb. El singur nu se înmulțește, deci în carter au ajuns combustibil și apă.

3. Joja miroase a benzină. Încă un semn că în ulei se adună combustibil și nu apucă să se evapore.

Culoarea uleiului, ca întotdeauna, nu spune nimic: un ulei închis la culoare nu este neapărat vechi, iar unul deschis nu este neapărat bun.

Ce ulei și cât de des

Cât de des să schimbați uleiul la un hibrid, veți întreba. Intervalul de schimb din cartea de service are, de regulă, două limite: atâtea mii de kilometri sau atâtea luni, oricare survine mai întâi. Iar mașinile care își calculează singure intervalul țin cont nu doar de kilometraj, ci și de turații, temperatură, combustibilul ars și timp. La o mașină care rulează mult, de obicei se termină mai întâi kilometrii, iar la una care rulează puțin prin oraș, lunile. Și rețineți că odometrul numără și kilometrii pe care hibridul i-a parcurs pe electric. Așadar, schimbați uleiul după limita care a survenit prima și nu prelungiți intervalul doar pentru că „motorul aproape n-a lucrat”.

Un obicei util: lăsați măcar din când în când motorul să se încălzească cum trebuie, într-o deplasare în afara orașului, nu până la supermarket și înapoi. Pe motorul fierbinte, o parte însemnată din apa și fracțiile ușoare de combustibil se evaporă din ulei. Iar proprietarii de hibrizi plug-in ar face bine să pornească pentru o asemenea deplasare regimul în care funcționează motorul termic: cu bateria plină, mașina poate ieși din oraș și se poate întoarce fără să-l pornească o dată.

Acum despre ulei în sine. Hibrizii, mai ales cei japonezi, sunt adesea concepuți pentru uleiuri foarte fluide: în unii hibrizi Toyota se toarnă din fabrică 0W-16, iar în unii chiar 0W-8, conform standardului japonez JASO GLV-1. De ce asemenea uleiuri sunt necesare tocmai acestor motoare și nu altora, citiți în articolul despre uleiurile ultrafluide 0W-16 și 0W-8.

Unii, văzând pe jojă un ulei care pare fluid la atingere, hotărăsc că producătorul s-a înșelat și toarnă, pentru orice eventualitate, ceva mai gros. Repet încă o dată: vâscozitatea uleiului trebuie să corespundă cerințelor producătorului auto, iar hibridul nu face excepție. Un ulei mai gros nu scoate din motor nici apa, nici combustibilul: el doar ajunge mai încet la suprafețele în frecare în acele prime secunde de după fiecare dintre numeroasele porniri, când motorul are cea mai mare nevoie de ungere. Și, desigur, în afară de ulei, în motor NU trebuie turnat sau adăugat NIMIC, nici „împotriva apei”, nici „împotriva uzurii”.

Prin urmare, uleiul dintr-un hibrid nu se „odihnește”, ci lucrează în condiții care, de regulă, sunt mai grele pentru el decât într-o mașină obișnuită. Schimbați-l nu mai rar decât cere cartea de service, iar dacă mașina trăiește în oraș, chiar mai des. Poveștile despre motorul care „aproape n-a lucrat” lăsați-le vânzătorilor de mașini second-hand.

Citiți suplimentar: