Ce ulei turnați într-un motor diesel cu filtru de particule?

Sau de ce filtrul de particule se teme nu de funingine, ci de cenușă

În această secțiune: 40 de articole
  1. Cum alegem corect uleiul auto?
  2. Care ulei auto este mai bun?
  3. După ce criterii alegem
  4. Ce să aveți în vedere la alegerea uleiului de motor?
  5. După ce criterii alegem uleiul auto?
  6. Ce să aveți în vedere la alegerea uleiului?
  7. După ce parametri alegem uleiul auto?
  8. După ce criterii alegem uleiul de motor?
  9. Alegerea corectă a uleiului
  10. Cum alegem corect uleiul de motor?
  11. Alegerea uleiului: aprobarea constructorului
  12. Care ulei este mai bun?
  13. Care ulei pentru mașină este mai bun?
  14. Ce să aveți în vedere la alegerea uleiului auto?
  15. Pe scurt: adaugă uleiul cai putere?
  16. Pe scurt: mai scump nu înseamnă mai bun...
  17. Alegerea uleiului: după parametri și omologări
  18. Cum alegem corect uleiul auto?
  19. Cum alegem corect uleiul auto?
  20. Cum alegem corect uleiul auto?

Toate articolele secțiunii (40)

Parcă totul ar fi limpede cu filtrul de particule: s-a aprins becul, de vină sunt combustibilul, ambuteiajele sau filtrul însuși, „inventat ca să scoată bani de la oameni”. La ulei se gândește cineva abia la urmă. Și degeaba: funinginea filtrul știe s-o ardă singur, dar cenușa din ulei, nu.

De unde a apărut filtrul pe motorul diesel și ce se adună în el

Primele filtre de particule moderne (DPF, la mașinile franceze FAP) au apărut încă din 2000, iar de la jumătatea anilor 2000 erau montate pe multe motoare diesel. Le-au generalizat normele Euro 5: acestea au redus de cinci ori masa admisă de particule din evacuarea unei mașini diesel de oraș, de la 0,025 la 0,005 g/km, iar apoi au limitat și numărul particulelor. Fără filtru nu poți atinge asemenea cifre, așa că de atunci el se află practic pe fiecare mașină diesel de pasageri vândută în UE.

Funinginea este combustibil nears, iar din când în când filtrul o arde. Dar orice motor consumă puțin ulei, iar în ulei sunt aditivi cu zinc, calciu, magneziu. După ardere, din ei rămâne o cenușă necombustibilă (de ce nu poate fi arsă ca scrumul din sobă, aflați din articolul despre clasele ACEA). Ea se adună în filtru după fiecare regenerare, mărește rezistența la evacuare și îl obligă să se curețe mai des.

Câtă cenușă ajunge în filtru depinde de două lucruri: cât ulei arde motorul și cât de multă cenușă conține uleiul însuși. Al doilea este alegerea dumneavoastră de la raft. La motoarele diesel de camion, unde lucrurile sunt bine studiate, după aproximativ 240 000 km cenușa reprezintă peste 80% din ce se află în filtru. Pentru autoturisme nu există asemenea cifre, dar mecanismul este același.

Mai e și fosforul din aditivul antiuzură: nu înfundă filtrul, dar otrăvește catalizatorul, care începe să lucreze la o temperatură sensibil mai mare. De aici și abrevierea SAPS: cenușă sulfatată, fosfor și sulf, trei lucruri care într-un ulei „pentru filtru” trebuie să fie puține.

Ce căutați pe bidon

Clasa ACEA: numai C

Pentru mașinile cu filtru de particule, ACEA (Asociația Constructorilor Europeni de Automobile) a rezervat o familie separată, clasele C, care, în cuvintele ei, prelungesc viața filtrului și a catalizatorului. Diferența față de uleiurile obișnuite A/B se vede în cifre (ediția ACEA 2023):

Clase Cenușă sulfatată, % Fosfor, % Sulf, % Tip
A3/B4 1,0-1,6 nenormat nenormat cu cenușă mare
A5/B5, A7/B7 până la 1,6 nenormat nenormat cu cenușă mare
C2, C3, C5, C6, C7 până la 0,8 0,07-0,09 până la 0,3 cu cenușă medie (mid SAPS)
C4 până la 0,5 până la 0,09 până la 0,2 cu cenușă puțină (low SAPS)

Adică un ulei A3/B4 poate conține de două ori mai multă cenușă decât un C3 și de peste trei ori mai multă decât un C4. Și să nu vă sperie inscripția „mid SAPS” în loc de „low SAPS”: ambele sunt uleiuri pentru filtru.

În familia C, clasele se mai deosebesc și prin vâscozitatea la temperatură înaltă: C5-C7 sunt mai fluide decât C3 și C4 și se potrivesc doar motoarelor construite pentru ele.

Omologarea producătorului auto contează mai mult

Încă o dată: clasa este doar baza, iar omologarea producătorului auto adaugă la ea încercări proprii (vezi ce sunt omologările uleiurilor). Dacă în cartea de service este indicată o omologare, căutați pe bidon exact pe aceea. Pentru motoarele diesel cu filtru sunt, de exemplu:

1. Volkswagen, Audi, Skoda, Seat: VW 507 00, ulei pe baza ACEA C3, de regulă 5W-30 (vezi descrierea omologărilor VAG). O parte dintre motoarele mai noi cer VW 509 00 (0W-20), iar unul nu poate fi schimbat cu celălalt.

2. Mercedes-Benz: 229.31, 229.51, 229.52, iar la majoritatea motoarelor mai noi 229.71. Uleiurile 229.5 și 229.6, cu cenușă mare, nu se potrivesc acolo unde e nevoie de o omologare cu cenușă puțină.

3. BMW: Longlife-04, iar pentru o parte dintre motoarele diesel cu un singur turbocompresor LL-12 FE; ulterior a apărut LL-19 FE.

4. Opel: dexos2, căruia i-a urmat dexosD introdus de GM; Opelurile mai noi cu motoare diesel Stellantis respectă omologările Stellantis.

5. Peugeot și Citroën: PSA B71 2290 pentru motoarele HDi cu FAP, iar la mașinile mai noi Stellantis FPW 9.55535.

6. Ford: WSS-M2C934-A/B, iar la motoarele diesel mai noi 950-A sau 952-A1.

7. Renault și Dacia: RN0720; noul RN17 nu îl înlocuiește.

8. Mărci japoneze: pentru mașinile de pe piața japoneză, JASO DL-1, clasă cu cenușă puțină pentru motoarele diesel de pasageri cu filtru; la versiunile europene uitați-vă în carte, de obicei acolo scrie o clasă ACEA C.

Lista este un reper, nu un înlocuitor al cărții de service; mai multe în articolul despre noile omologări ale producătorilor auto.

Drumuri scurte, regenerare și combustibil în ulei

Cum se curăță filtrul singur

Pe un drum lung și rapid evacuarea este fierbinte (aproximativ 350-500 °C), iar funinginea arde singură: aceasta este regenerarea pasivă. Când filtrul s-a umplut, calculatorul pornește una activă: adaugă o injecție târzie de combustibil ca să ridice temperatura evacuării. După estimarea clubului auto britanic AA, se întâmplă cam o dată la 500 km și durează 5-10 minute.

Și acum închipuiți-vă o mașină care face câțiva kilometri prin oraș: regenerarea a început, iar dumneavoastră ați ajuns deja și ați oprit motorul, ca un cozonac scos de fiecare dată din cuptor necopt. Drumurile scurte și dese sunt cea mai frecventă cauză a unui filtru de particule înfundat. Dacă s-a aprins becul, de obicei ajută vreo zece minute de mers cu peste 65 km/h (mai exact, în manualul de utilizare). Dacă îl ignorați, motorul trece în regim de avarie, iar apoi urmează regenerarea forțată la service sau, în cel mai rău caz, un filtru nou. Iar sticluțelor miraculoase „pentru curățarea filtrului” le dau tot atâta încredere cât oricăror alți aditivi: filtrul se curăță prin mers, nu cu chimie din magazin.

De ce crește nivelul uleiului pe jojă

Injecția târzie are un efect secundar: o parte din combustibil se scurge pe pereții cilindrilor în carter. Biodieselul, care poate fi până la 7% în motorină, nu se evaporă din carter și se acumulează, iar fiecare regenerare întreruptă mai adaugă puțin. Cum influențează asta intervalul de schimb, aflați din articolul despre intervalul de schimb al uleiului astăzi.

S-a ajuns până acolo încât pe joja unor Mazda diesel, deasupra reperului de maxim, mai există și un semn „X”: dacă nivelul l-a atins, în ulei e prea mult combustibil și trebuie schimbat imediat. Pe lângă felul de a conduce, filtrul îl mai înfundă consumul mare de ulei, uleiul cu cenușă mare, supapa EGR blocată și injectoarele defecte.

Dar ce legătură are AdBlue?

AdBlue (denumirea generală AUS 32) este o soluție de uree de 32,5% în apă demineralizată, conform standardului ISO 22241. Se toarnă într-un rezervor separat, pentru catalizatorul SCR, care reduce emisiile de oxizi de azot. Cu uleiul și cu combustibilul AdBlue nu are nimic în comun și nu se toarnă nici în rezervorul de combustibil, nici în motor. Un singur lucru au în comun: catalizatorilor nu le plac nici fosforul, nici cenușa, așa că uleiul potrivit protejează întregul lanț de epurare a gazelor de evacuare, nu doar filtrul.

Filtrul „scos”

Un subiect aparte este filtrul tăiat, cu calculatorul reprogramat. Detalii aici nu vor fi. Potrivit Directivei 2014/45/UE, lipsa sau defectarea evidentă a echipamentului de serie pentru epurarea gazelor de evacuare este o defecțiune gravă, iar în țările UE mașina nu trece inspecția tehnică. În Germania, de la 1 iulie 2023, la inspecția motoarelor diesel Euro 6 se numără particulele din evacuare, și fără un filtru funcțional nu te poți încadra în normă. În Ucraina, Regulile circulației rutiere (p. 31.4.6) interzic exploatarea unui autovehicul dacă conținutul de substanțe nocive din evacuare depășește normele sau dacă sistemul de evacuare este defect. Iar cerințele privind uleiul nu se schimbă fără filtru: ce scrie în cartea de service, aceea turnați.

Ce înseamnă asta pentru un șofer obișnuit?

1. Mai întâi cartea de service: dacă mașina dumneavoastră are filtru, vă spune ea, nu anul fabricației; apoi omologarea producătorului auto, apoi clasa. Nu turnați un ulei A/B acolo unde se cere C, chiar dacă e mai ieftin.

2. Nu „îmbunătățiți” uleiul cu unul mai fluid. C5-C7 sau 0W-20 doar dacă sunt prevăzute pentru motorul dumneavoastră.

3. Lăsați filtrul să se curețe: ieșiți regulat pe autostradă sau pe drum național.

4. Urmăriți joja. Un nivel care crește între schimburi este un motiv să schimbați uleiul acum, iar mersul prin oraș este un motiv să scurtați intervalul.

Dar dacă pe drum a trebuit să adăugați un litru de A3/B4 obișnuit, veți întreba? Cel mai probabil nu e nimic grav: nu strică un singur adaos, ci schimbul după schimb cu ulei nepotrivit.

Așadar, filtrul de particule trăiește atât cât îi permit un ulei cu omologarea potrivită și drumurile pe care apucă să se curețe. Câți kilometri îi ia un ulei cu cenușă mare, nu vă va spune cinstit nimeni. Dar prețul unui bidon potrivit nu se compară cu cel al unui filtru nou, așa că a verifica asta pe propria mașină este o economie foarte îndoielnică.