Istoria ACEA
Puțină istorie: la început a apărut clasificarea CCMC
În această secțiune: 6 articole
Se știe că liderii incontestabili ai pieței auto ca volum sunt Europa și SUA. Așa a fost întotdeauna. Și în toate timpurile automobilele fabricate pentru aceste două piețe au avut deosebiri/particularități specifice, după care se putea distinge oricând o mașină făcută pentru piața americană de una la fel, dar făcută pentru Europa. Și nu e vorba doar de locașurile plăcuțelor de înmatriculare, care ca dimensiuni diferă în SUA și în țările europene, și nici măcar de vitezometre și de odometre, care în SUA numără mile, iar în Europa kilometri.
Diferența a fost întotdeauna mai profundă: se țineau cont de normele legislației privind regulile de circulație; de exemplu, în SUA cerințele pentru dispozitivele de iluminat de pe mașină diferă de cele europene. În plus, în SUA mentalitatea este puțin diferită, ceea ce influențează sensibil politica de dotări a automobilelor livrate acolo.
Începând de la un moment dat, în SUA și în Europa au început să difere substanțial și cerințele legislative privind siguranța ecologică a automobilelor, ceea ce a cerut, printre altele, și abordări diferite în proiectarea motoarelor. Iar construcțiile diferite și/sau materialele folosite în producție înseamnă, fără echivoc, cerințe diferite privind compoziția chimică și calitatea uleiului de motor.
Tocmai din acest motiv, la un anumit stadiu, standardele de calitate ale organizației pur americane API au încetat să-i mai mulțumească pe producătorii auto europeni, iar aceștia s-au unit în Comitetul constructorilor de automobile din Piața Comună, CCMC (Committee of Common Market Automobile Constructors, 1972). Încă din 1975, acest comitet și-a publicat primele cerințe privind calitatea uleiurilor de motor destinate automobilelor vândute pe piețele europene.