Ce fel de clasificări ale calității uleiului auto există?
În această secțiune: 5 articole
În multe cazuri, cerințele constructorului față de uleiul de motor înseamnă, în primul rând, conformitatea cu clasificările internaționale de calitate. Clasificările principale sunt patru, iar logica lor diferă, așa că merită să vedem pe scurt prin ce se deosebesc și ce clase sunt în vigoare astăzi.
-
API – sistemul american de clasificare a uleiurilor de motor (detalii în articolul clasificarea uleiurilor de motor API). Clasele pentru motoarele pe benzină încep cu litera S, cele pentru motoarele diesel cu litera C. Ideea API este aceasta: fiecare clasă de calitate următoare impune cerințe mai ridicate decât cele anterioare și, în cea mai mare parte, le înlocuiește pe toate. Adică, dacă constructorul mașinii dumneavoastră cere un ulei din clasa API SL (și nu impune alte cerințe), de obicei se pot folosi și uleiuri certificate API SM sau într-o clasă ulterioară. Iar clase ulterioare au apărut de atunci multe: API SN (2010), completarea API SN Plus (2018), cu protecție împotriva aprinderii premature la turații mici (LSPI) la motoarele turbo cu injecție directă, API SP (2020), care a adăugat protecția lanțului de distribuție împotriva uzurii și cerințe mai stricte privind depunerile pe pistoane și în turbosuflantă, și, în sfârșit, API SQ (2025). Dacă lângă clasă pe bidon se află marcajul Resource Conserving, uleiul a confirmat în plus economia de combustibil și protecția sistemelor de tratare a gazelor de eșapament – în esență, sunt cerințele clasei ILSAC corespunzătoare (despre ea, mai jos). În ansamblu, API poate fi considerată o clasificare condiționat universală și, pentru alegerea uleiului la un motor fabricat pentru piața europeană, de obicei nu este suficientă. Linia diesel API este alcătuită la fel: CI-4 și CI-4 Plus (2002 și 2004), apoi CJ-4 (2006), prima clasă pentru motoarele cu filtre de particule, cu limitarea cenușii, a sulfului și a fosforului, și CK-4 (2016), care le înlocuiește pe toate. În schimb, FA-4, apărută odată cu ea, stă deoparte: sunt uleiuri cu vâscozitate redusă la temperatură înaltă (HTHS 2,9–3,2 mPa·s) pentru unele motoare diesel economice de camion fabricate din 2017, iar pe clasele mai vechi nu le înlocuiesc: într-un motor diesel care nu este conceput pentru FA-4, un asemenea ulei nu se poate turna. În orice caz, sursa primară de informații despre calitatea necesară a uleiului este doar cartea de service a mașinii respective sau manualul ei de utilizare.
-
ACEA – clasificarea europeană a calității uleiurilor de motor (istoria și descifrarea claselor ei se află în articole separate). În 1996, când a apărut, logica aprobării claselor noi se deosebea puțin de cea americană. Dar clasele ACEA de astăzi țin tot mai mult cont de particularitățile construcției motoarelor, iar setul de clase se revizuiește periodic: fiecare ediție este marcată cu anul ei, clasele depășite sunt scoase, iar cele noi sunt adăugate. Astfel, clasele A1/B1, A3/B3 și C1 nu mai există în clasificare. În ediția în vigoare din 2023, pentru autoturisme au rămas trei clase „A/B”: A3/B4 (vâscozitate la temperatură înaltă HTHS de cel puțin 3,5 mPa·s, pentru motoare puternice și solicitate), A5/B5 (HTHS 2,9–3,5 mPa·s, pentru economie de combustibil) și A7/B7, apărută în 2021 (ca A5/B5, plus protecție împotriva LSPI și a depunerilor din turbosuflantă). Pentru mașinile cu filtre de particule și catalizatoare este destinată seria C – uleiuri cu conținut limitat de cenușă sulfatată, fosfor și sulf: C2, C3, C4, C5, C6 și C7, apărută în 2023 (pentru uleiuri și mai fluide, de felul 0W-16). Pentru motoarele diesel de camion există o serie E separată (în ediția 2024 sunt E4, E7, E8 și E11), iar alături de ea a apărut prima clasă a unei serii noi F – F01, pentru uleiuri cu vâscozitate redusă, care economisesc combustibil. Aici „mai nou” nu înseamnă deloc „mai bun”: clasa C5, C6 sau C7 admite o vâscozitate la temperatură înaltă mai mică decât C3, iar un asemenea ulei nu se potrivește într-un motor care cere C3. Cerințe diferite nu înseamnă cerințe mai ridicate sau mai scăzute: pur și simplu uleiurile acestor clase sunt destinate unor motoare cu construcție diferită. În același timp, ACEA rămâne tot o clasificare condiționat universală, iar mulți constructori auto, pe lângă conformitatea cu o clasă ACEA, impun uleiului și cerințe proprii – omologările.
-
ILSAC – Comitetul internațional pentru standardizarea și aprobarea lubrifianților pentru motoarele pe benzină ale autoturismelor, creat de asociațiile constructorilor auto american (AAMA) și japonez (JAMA). În esență, clasele ILSAC sunt cerințe precizate ale claselor API, cu accent pe economia de combustibil: ILSAC GF-5 (2010) corespunde clasei API SN cu marcajul Resource Conserving, iar ILSAC GF-6 (2020) clasei API SP cu același marcaj. Abordarea elaborării lor este aceeași ca la americani: o clasă mai proaspătă înseamnă cerințe mai dure, iar în motoarele care cer o clasă anterioară se admit, de regulă, uleiuri certificate în cea ulterioară. Dar și aici există, din 2020, o excepție: clasa GF-6 este împărțită în GF-6A – pentru vâscozitățile obișnuite, de felul 0W-20 sau 5W-30, care înlocuiește clasele anterioare – și GF-6B – numai pentru uleiurile foarte fluide 0W-16, care pot fi folosite doar în motoarele concepute direct pentru ele. Le deosebiți ușor: la GF-6A, pe bidon se află semnul ILSAC obișnuit în formă de „steluță” (starburst), la GF-6B – un semn în formă de scut. ILSAC GF-7, apărută în 2025, este împărțită după același principiu în GF-7A și GF-7B.
- JASO – clasificarea japoneză a calității uleiurilor de motor. Astăzi este cel mai bine cunoscută prin clasele de uleiuri pentru motociclete. Pentru motoarele de motocicletă în patru timpi, la care ambreiajul lucrează în baie de ulei, sunt destinate clasele JASO MA, MA1 și MA2 (la MA2 cerințele privind proprietățile de frecare sunt mai ridicate), iar pentru scuterele cu variator și ambreiaj uscat – JASO MB, un ulei cu frecare redusă. Nu se pot confunda: uleiul MB într-un motor cu ambreiaj „umed” poate duce la patinarea acestuia. Pentru motoarele în doi timpi, JASO are clasele FB, FC și FD, pentru motoarele diesel – DL-0, DL-1 și DL-2 (autoturisme) și DH-1, DH-2 și DH-2F (camioane).
Cum se leagă toate acestea de omologări? Constructorul auto ia, de regulă, drept bază o clasă API, ACEA sau ILSAC și îi adaugă propriile încercări – așa sunt alcătuite, de exemplu, omologările Mercedes-Benz și Volkswagen sau standardele dexos de la General Motors. De aceea, omologarea este întotdeauna „mai puternică” decât clasa: uleiul cu omologare corespunde și clasei de bază, în timp ce uleiul cu clasa corespunzătoare poate să nu aibă omologarea.
Principalul lucru care rezultă din această comparație: la API și ILSAC, clasa nouă înlocuiește, de regulă, pe cea veche (excepții sunt API FA-4 și ILSAC GF-6B și GF-7B, concepute pentru motoare speciale), în timp ce la ACEA clasele diferite sunt uleiuri pentru motoare diferite, iar o clasă „mai nouă” nu se potrivește neapărat motorului dumneavoastră. De aceea uleiul trebuie ales nu după cel mai proaspăt cod de pe bidon, ci după ceea ce cere constructorul mașinii dumneavoastră: după clasă și, dacă este indicată, după omologare.