Revizia mare dinainte de iarnă
Uleiuri de motor pentru iarnă
În această secțiune: 21 de articole
- Despre analoguri și înlocuitori
- Lichidele de exploatare „originale”
- Ce lichide de exploatare să cumpărați?
- Uleiul de transmisie și alte lichide
- Uleiul de motor de iarnă
- Revizia mare dinainte de iarnă
- Mașină second-hand: revizia mare imediat după cumpărare
- Ce ulei de motor să folosiți iarna?
- Uleiul auto de iarnă
- Uleiuri pentru iarnă
- Alegerea uleiului auto pentru iarnă
- Uleiul auto de iarnă pentru mașină
- Uleiul de motor pentru iarnă
- Ulei pentru iarnă
- Despre uleiurile de iarnă
- Uleiul auto pentru iarnă
- Cum încălzim cutia automată?
- Încălziți sau nu încălziți?
- Ce turnăm pentru iarnă?
- Uleiurile auto de iarnă
- Pregătirea pentru sezonul de iarnă
Iarna e înfricoșătoare pentru un șofer, mai ales pentru un începător, din două pricini: polei și ger. Dacă pregătirea pentru polei înseamnă alegerea anvelopelor, verificarea trenului de rulare și șlefuirea măiestriei la volan, pentru ger trebuie pregătite practic toate ansamblurile principale ale mașinii.
Credeți-mă, tot ce ați uitat (sau nu ați știut) să faceți pentru mașină iese de obicei la iveală odată cu primele geruri. De aceea la iarnă trebuie să vă pregătiți din timp. Ce uleiuri de motor sunt bune pentru iarnă, ce mai trebuie făcut înainte de primele geruri? Ce trebuie să cuprindă, în general, revizia mare dinainte de iarnă?
În plus, în acest articol este atinsă pe scurt și tema felului în care, după părerea mea, se aleg corect uleiurile de transmisie și celelalte lichide de exploatare.
De unde începem și în ce ordine
Nu e bine să începeți de la magazin, ci de la cartea de service. Cel mai potrivit moment pentru revizia mare este octombrie și începutul lui noiembrie: ziua temperaturile sunt încă pozitive, iar cozile la service, care apar după prima ninsoare, încă nu există. Prioritățile sunt simple: mai întâi ce influențează pornirea motorului și siguranța (uleiul, combustibilul, bateria, frânele, anvelopele), apoi ce poate îngheța (lichidul de răcire, lichidul de parbriz) și abia după aceea restul.
O listă pe care o puteți parcurge într-o seară:
- amintiți-vă data și kilometrajul ultimului schimb de ulei și de filtre;
- verificați punctul de îngheț al lichidului de răcire;
- aflați când a fost schimbat ultima oară lichidul de frână;
- uitați-vă la nivelurile din vasele servodirecției, ale frânelor și ale lichidului de parbriz;
- evaluați bateria și ștergătoarele;
- faceți programare la vulcanizare cât timp nu sunt cozi.
Uleiul de motor, filtrele și combustibilul
Dacă până la schimbul programat a mai rămas mai puțin de jumătate din interval, schimb uleiul toamna, nu primăvara. Uleiul uzat adună într-un sezon funingine, combustibil și produse de oxidare, se îngroașă, iar o parte din aditivi s-a consumat deja. Uleiul proaspăt ajunge mai repede, la pornirea la rece, la cuzineți și la arborele cu came, iar tocmai primele secunde după pornirea pe ger provoacă cea mai mare uzură.
Vâscozitatea este cea indicată în manualul mașinii, împreună cu omologarea producătorului (ACEA, API sau specificația proprie a producătorului auto). Cifra dinaintea lui W descrie comportarea uleiului la frig: conform SAE J300, uleiul 0W trebuie să garanteze rotirea motorului aproximativ până la −35 °C, 5W până la −30 °C, 10W până la −25 °C. Un ulei „de iarnă” separat nu mai există astăzi. Trecerea la o treaptă mai jos, de exemplu de la 10W-40 la 5W-40, are sens doar dacă manualul admite ambele clase pentru clima dumneavoastră; a doua cifră nu se schimbă. Mai multe despre asta în articolul despre uleiul de motor pentru iarnă.
Filtrul de ulei se schimbă de fiecare dată odată cu uleiul, cel de aer se inspectează și, la nevoie, se schimbă și el. La un diesel, filtrul de combustibil este deosebit de important: apa din el îngheață, iar parafina din motorină, pe ger, înfundă elementul filtrant. Dacă filtrul are robinet de scurgere a decantului, goliți apa înainte de primele geruri; dacă filtrul e deja la limita intervalului, schimbați-l acum. Odată cu începutul sezonului, alimentați-vă cu motorină de iarnă de la benzinării verificate, nu circulați cu rezervorul aproape gol și nu turnați antigel pentru motorină „pentru orice eventualitate” într-un combustibil deja îngroșat – cum se folosește corect, se explică în materialul despre aditivii antigel.
Cutia de viteze și puntea
În cutia manuală, în puntea spate și în cutia de transfer se toarnă ulei de clasa API GL și de vâscozitatea indicate de producător. GL-5 nu este întotdeauna „mai bun” decât GL-4: multor cutii cu sincronizatoare le trebuie tocmai GL-4, fiindcă aditivii activi din GL-5 pot dăuna pieselor din metale neferoase. Pe vremuri, iarna se turna în cutie și în punte un ulei mai fluid, iar primăvara unul mai gros. Uleiurile multigrad moderne 75W-80 și 75W-90 au eliminat această practică, așa că uleiul de transmisie nu trebuie schimbat „în funcție de sezon”. Multe cutii manuale sunt, de fapt, fără întreținere – li se verifică doar nivelul și lipsa scurgerilor.
Pentru o cutie automată, un variator sau o cutie robotizată cu ambreiaj umed se potrivește doar lichidul cu specificația producătorului: un anumit standard ATF sau un lichid special pentru CVT. Un lichid universal „pentru toate cutiile” nu e un înlocuitor aici. Intervalul îl luați din cartea de service; dacă scrie „pe toată durata de viață”, iar mașina merge mult în oraș, sfătuiți-vă cu un mecanic dintr-un service specializat. O listă cu ce mai trebuie verificat în transmisie găsiți în articolul despre uleiul de transmisie și alte lichide.
Lichidul de răcire, lichidul de frână și celelalte lichide
Punctul de îngheț al lichidului de răcire se măsoară cu un areometru sau, mai precis, cu un refractometru. Antigelurile gata preparate sunt de obicei calculate aproximativ pentru −35…−40 °C. Dacă vara ați completat cu apă, verificarea e obligatorie: un lichid diluat poate îngheța și poate deteriora radiatorul sau blocul motor. Tipurile diferite nu se amestecă – antigelul clasic (tosol) cu cel carboxilat, lichidele de tehnologii diferite –, iar culoarea nu e un reper. Intervalul este de la doi-trei ani pentru lichidele de tip vechi până la cinci și mai mult pentru cele moderne, de lungă durată. Cum verificați starea lichidului, se descrie în detaliu în articolul ce este antigelul.
Lichidul de frână DOT 4 este higroscopic: absoarbe umezeala din aer și, cu fiecare an, punctul lui de fierbere scade. Pentru DOT 4 proaspăt, standardul cere cel puțin 230 °C, iar pentru cel umezit, doar 155 °C. Iarna, umezeala din sistem adaugă și coroziune. Lichidul se schimbă aproximativ o dată la doi ani, dacă în cartea de service nu scrie altceva; DOT 5 siliconic nu se amestecă cu DOT 3, DOT 4 și DOT 5.1.
În vasul servodirecției se verifică nivelul și se completează doar cu lichidul care se află deja acolo: ATF sau un lichid special pentru servodirecție. Multe mașini moderne au servodirecție electrică, fără lichid. Lichidul de parbriz se pune de iarnă, cu rezervă la temperatură, iar restul de vară se consumă din timp; concentratul se diluează nu mai mult decât scrie pe etichetă.
Bateria, bujiile, ștergătoarele și anvelopele
Pe ger, bateria dă un curent mai mic, iar demarorul trebuie să rotească motorul într-un ulei gros. Tensiunea unei baterii complet încărcate, în repaus, este de aproximativ 12,6–12,7 V; dacă măsurați 12,4 V sau mai puțin, merită să încărcați bateria, iar dacă are deja cinci-șase ani, faceți un test în sarcină la service. Totodată, curățați și strângeți bornele. Bujiile se schimbă conform programului; la un diesel se verifică bujiile incandescente – o pornire grea la rece și fumul alb indică adesea tocmai spre ele.
Ștergătoarele e mai bine să le puneți noi, iar pe cele înghețate de parbriz să nu le smulgeți. Anvelopele de iarnă se montează de obicei când temperatura medie zilnică rămâne stabil sub +7 °C. În România, anvelopele de iarnă sunt obligatorii atunci când drumul este acoperit cu zăpadă, gheață sau polei. Adâncimea minimă legală a profilului pentru autoturisme este de 1,6 mm, dar pentru iarnă nu e suficient – e de dorit să aveți cel puțin 4 mm. Despre celelalte obiceiuri de iarnă la volan, în 10 reguli de condus iarna.
Ce faceți singur și ce lăsați la service
Singur puteți verifica fără probleme nivelurile și puteți completa lichidele, puteți schimba lichidul de parbriz și ștergătoarele, puteți măsura tensiunea bateriei, puteți verifica antigelul cu areometrul și puteți goli decantul filtrului de motorină, dacă este ușor de ajuns la el. Uleiul cu filtru e tot pe măsura dumneavoastră, dacă aveți canal de vizitare și unde să predați uleiul uzat; nu se varsă pe pământ sau în canalizare. La service merită lăsate schimbul lichidului de frână (la mașinile cu ABS se purjează uneori cu un scaner), întreținerea cutiei automate și a variatorului, unde nivelul se verifică la o anumită temperatură a lichidului, schimbul filtrului de combustibil al unui diesel, testul bateriei în sarcină și montarea anvelopelor. Și cereți să se noteze în cartea de service datele și kilometrajul tuturor schimburilor – toamna viitoare vă va economisi timp.