Ce este antigelul?
În această secțiune: 15 articole
- Pe scurt: despre schimbul uleiului de transmisie
- Alegerea lichidului de răcire
- Lichidul de răcire
- Pe scurt: uleiurile de transmisie
- Tosol și antigel, lichidele tehnice ale mașinii noastre
- Etilenglicolul și alte realizări în apărarea mașinii
- Folosirea aditivilor antigel iarna
- Ce este antigelul?
- Antigelul astăzi: G12evo, G13 și de ce culoarea nu spune nimic
- Lichid de frână DOT 4 LV: ce se completează și când se schimbă?
- ATF, CVT și DSG: ce se toarnă în cutiile de viteze moderne?
- De ce uleiuri și lichide are nevoie o mașină electrică?
- Uleiul de transmisie: GL-4 sau GL-5, 75W-90 sau 80W-90?
- ZF TE-ML, MAN 341, MB 236: ce înseamnă omologările uleiurilor de transmisie?
- ATF universal: ce înseamnă o listă de douăzeci de specificații?
Pe acest site se vorbește mai ales despre uleiul de motor, dar motorul mai are un lichid de care viața lui depinde cel puțin la fel de mult: cel de răcire. Șoferii își amintesc de el, de obicei, în două situații: când motorul fierbe în ambuteiaj sau când iarna începe să curgă ceva de sub mașină. Să vedem ce este antigelul, prin ce se deosebește de tosol și cum să nu cumpărați în locul lui apă colorată.
De ce nu apă?
Lichidul de răcire trebuie să țină temperatura motorului în limitele de lucru, orice s-ar întâmpla în jur: caniculă, ger, ambuteiaj sau autostradă. Temperatura de lucru a unui motor modern este de 90–100 °C, iar din cauza capotelor joase radiatoarele au devenit mai compacte, așa că lichidul are nevoie de o rezervă de cel puțin 10–20 de grade până la punctul de fierbere.
Apa se descurcă prost cu asta. Chiar și într-un sistem etanș, în care bușonul radiatorului ține o suprapresiune de aproximativ 0,5 atm, apa fierbe la circa 110–112 °C, iar o soluție de etilenglicol în apă la 118–120 °C. Iarna e și mai rău: apa se dilată la îngheț și poate sparge blocul motor, radiatorul sau furtunurile, iar termostatul înghețat oprește practic circulația. O soluție de apă cu glicol nu se transformă la ger în gheață, ci într-un terci des și aproape nu se dilată, așa că sistemul nu crapă.
Interesant este că etilenglicolul pur (fierbe la 197 °C) îngheață singur deja la circa minus 13 °C. Punctul de îngheț scăzut îl dă tocmai amestecul cu apă în proporția corectă, de aceea concentratul nu se toarnă nediluat, iar „mai mult glicol, ca să fie sigur” este o idee proastă.
Pe lângă apă și glicol (uneori se folosește propilenglicol în loc de etilenglicol), antigelul conține un pachet de aditivi: inhibitori de coroziune pentru fontă, aluminiu, cupru, alamă și lipituri, componente alcaline și antispumant. Mărcile de antigel se deosebesc între ele tocmai prin pachetul de aditivi, iar de el depinde dacă antigelul e bun sau nu.
Tosol și antigel
Antigelul este denumirea generală a lichidelor de răcire cu punct de îngheț scăzut. Tosolul nu este o substanță aparte, ci o marcă de antigel, produsă încă în URSS și produsă și astăzi. Există trei mărci de tosol:
-
TOSOL A-40 – lichid gata de utilizare, conceput pentru geruri de până la aproximativ minus 40 °C. Cel mai răspândit.
-
TOSOL A-65 – pentru regiuni cu ierni mai aspre, până la aproximativ minus 65 °C.
-
TOSOL-A – concentrat, care se folosește numai după diluare cu apă.
Ce turnați în mașina dumneavoastră? Ce prevede producătorul mașinii (despre asta, în nota despre alegerea lichidului de răcire). Dacă este admis tosolul, e bun și tosolul, dar de la un producător cunoscut, cu certificat și cumpărat nu de la un vânzător întâmplător din piață.
Cum verificați antigelul la cumpărare
Din păcate, nu există o analiză expres a antigelului în afara laboratorului, dar o contrafacere evidentă se poate depista după trei semne:
-
Densitatea. Ea arată concentrația de glicol și deci punctul de îngheț. Se poate verifica cu un areometru sau pur și simplu cântărind exact un litru de lichid. La TOSOL A-40, la 20 °C, densitatea trebuie să fie 1,067–1,072 g/cm³, adică litrul cântărește 1067–1072 g.
-
Aciditatea (pH). Arată cât din componentele alcaline ale aditivilor, cele care protejează metalul de coroziune, a rămas. Se măsoară cu o hârtie indicatoare obișnuită (turnesol). Pentru TOSOL A-40 norma este pH 7,5–8,5. Dacă alcalinitatea e mică, un asemenea antigel nu va dura mult.
-
Spuma. Agitați bidonul: spuma trebuie să fie puțină și să se aștearnă repede. Dacă spuma se ține mult, în lichid nu există antispumant.
Și o vorbă despre metoda „populară”. Etilenglicolul chiar are un gust dulceag, de aici și numele „glicol”. Dar este o otravă puternică, așa că antigelul nu se gustă în niciun caz. Din același motiv, țineți-l departe de copii și de animalele de companie.
Culoarea nu spune nimic despre calitate
Roșu, albastru, verde, galben: e doar un colorant adăugat în fabrică, pentru ca nivelul lichidului să se vadă în vasul de expansiune semitransparent. Culoarea nu spune nimic nici despre calitate, nici despre compoziție, iar „culoare intensă, deci e proaspăt și bun” este același mit ca ideea că lichidele de aceeași culoare se pot amesteca fără grijă.
Cât durează și dacă se poate amesteca
Antigelul, ca și uleiul de motor, îmbătrânește: într-o oră de funcționare trece prin sistemul de răcire de sute de ori, la 90–100 °C și mai mult. Aditivii se consumă treptat, rezerva de alcalinitate scade, iar lichidul începe să atace metalul și cauciucul. De aceea lichidul de răcire are propriul interval de schimb: pentru lichidele de tip tosol este de obicei de doi-trei ani sau cam 60 de mii de km, iar termenul exact pentru mașina dumneavoastră se găsește în cartea de service. Dacă lichidul s-a tulburat, s-a făcut brun sau a apărut un depozit în el, trebuie schimbat fără să așteptați termenul.
La completare, regulile sunt simple:
- completați cu același lichid care este deja în sistem, iar mai bine cu unul de aceeași marcă și de la același producător;
- nu amestecați antigeluri diferite, în special tosol cu antigel, dacă producătorul mașinii cere antigel (la ce duc asemenea experimente, citiți în articolul despre tosol și antigel);
- într-o situație fără ieșire puteți completa cu apă distilată, dar apoi e mai bine să schimbați tot lichidul din sistem;
- concentratul se diluează numai cu apă distilată, nu cu apă de la robinet.
Despre îmbătrânirea și schimbul lichidului de răcire puteți citi mai mult în articolul etilenglicolul și alte progrese în protecția mașinii. Iar la final spun același lucru ca despre ulei: economia la lichidul de răcire și termenul de schimb uitat îi costă motorul mult mai mult decât lichidul în sine.