De ce uleiuri și lichide are nevoie o mașină electrică?
Sau chiar nu are nevoie o mașină electrică de ulei?
În această secțiune: 15 articole
- Pe scurt: despre schimbul uleiului de transmisie
- Alegerea lichidului de răcire
- Lichidul de răcire
- Pe scurt: uleiurile de transmisie
- Tosol și antigel, lichidele tehnice ale mașinii noastre
- Etilenglicolul și alte realizări în apărarea mașinii
- Folosirea aditivilor antigel iarna
- Ce este antigelul?
- Antigelul astăzi: G12evo, G13 și de ce culoarea nu spune nimic
- Lichid de frână DOT 4 LV: ce se completează și când se schimbă?
- ATF, CVT și DSG: ce se toarnă în cutiile de viteze moderne?
- De ce uleiuri și lichide are nevoie o mașină electrică?
- Uleiul de transmisie: GL-4 sau GL-5, 75W-90 sau 80W-90?
- ZF TE-ML, MAN 341, MB 236: ce înseamnă omologările uleiurilor de transmisie?
- ATF universal: ce înseamnă o listă de douăzeci de specificații?
Cel mai convingător vorbesc despre mașinile electrice vânzătorii de mașini second-hand: „Aici nu trebuie schimbat nimic: nici ulei, nici filtre, nici curele. Încărcați și mergeți.” Ascultători găsesc destui. În Ucraina, de exemplu, în 2025 s-au adăugat pe drumuri circa 110 mii de mașini electrice, de două ori mai multe decât în anul precedent, și aproximativ una din patru mașini importate era electrică: cumpărătorii se grăbeau să prindă scutirea de TVA la import, valabilă până la sfârșitul lui 2025. Așa că întrebarea „dar ce se schimbă, de fapt, la ea?” și-o pun foarte mulți șoferi.
Ulei de motor într-o mașină electrică chiar nu există, pentru că nu există motorul care să-l ceară. (Dacă aveți o mașină hibridă, e cu totul altă poveste: motorul există, iar uleiul lucrează în el în condiții foarte grele; despre asta e un articol separat – hibridul și uleiul.) Dar „nu există ulei de motor” nu înseamnă deloc „nu există nici ulei, nici lichide”. Reductorul, bateria, frânele și aerul condiționat au ale lor, și fiecare este calculat tocmai pentru acea construcție. Repet încă o dată: se toarnă ceea ce a prevăzut producătorul mașinii, iar pentru o mașină electrică regula este chiar mai strictă decât pentru una obișnuită.
Reductorul și e-lichidele
O cutie de viteze în sensul obișnuit, mașina electrică de regulă nu are: motorul electric se rotește într-un interval foarte larg de turații, iar între el și roți se află un reductor, o pereche-două de angrenaje și un diferențial. Angrenajele trebuie unse, deci uleiul există. Pe scurt, uleiul din reductorul unei mașini electrice este un ulei de transmisie care trebuie să lucreze, în plus, lângă electricitate.
Explicația e că, în construcțiile moderne (numite ax electric, e-axle), motorul, reductorul și electronica sunt adunate într-o singură carcasă, iar uleiul spală adesea bobinajele motorului electric. De aceea i se cere ce nu i-a cerut nimeni unui ulei de transmisie obișnuit:
1. Să nu conducă curentul. Uleiul trebuie să fie un bun izolator, altfel bobinajele riscă să se străpungă.
2. Să nu corodeze cuprul. Bobinajele sunt din cupru, iar aditivii multor uleiuri de transmisie obișnuite conțin sulf activ, cu care cuprul nu trăiește mult.
3. Să evacueze căldura. Un asemenea ulei răcește și motorul, deci trebuie să preia bine căldura de la el.
Uleiul dintr-un asemenea reductor lucrează cam ca izolația instalației electrice din apartamentul dumneavoastră: cât e întreagă, nu-și amintește nimeni de ea, iar când încetează să izoleze, își amintesc toți deodată. Tocmai de aceea producătorii auto prescriu pentru reductoarele lor un lichid anume: în construcțiile mai noi tot mai des un e-lichid (e-fluid) separat, iar în unele modele un ATF cu specificație proprie, și atunci se potrivește doar el. Inscripția „ATF” sau „75W-90” de pe bidon nu spune nimic despre dacă acel ulei se potrivește reductorului dumneavoastră: asta o spune doar documentația mașinii.
Dar cum rămâne cu „umplut pe toată durata de viață”? La o parte dintre modele așa scrie: producătorul nu prevede schimb planificat de ulei în reductor. La altele, cartea de service dă un interval de schimb, ca la o transmisie obișnuită. „Pe toată durata de viață” înseamnă doar „fără schimb planificat”, nu „pentru totdeauna”: scurgeri se întâmplă și la mașina electrică, iar după repararea reductorului tot va trebui să turnați ulei, și numai pe cel indicat în documentație.
Răcirea bateriei
Bateria nu iubește nici căldura, nici gerul, de aceea multe mașini electrice au pentru ea (și, în același timp, pentru motor și electronică) un circuit propriu de răcire cu lichid; la unele modele, totuși, bateria este răcită doar cu aer. La prima vedere este același sistem ca la un motor obișnuit, dar cerințele sunt altele. Producătorii de lichide de răcire fac deja lichide separate pentru mașinile electrice, cu conductivitate electrică redusă: dacă un asemenea lichid ajunge sub tensiune înaltă, nu trebuie să conducă curentul și nici să se descompună cu degajare de hidrogen.
Totuși, și aici decide producătorul auto. Un exemplu din documentele lui: pentru Audi e-tron electric, producătorul permite un singur lichid de răcire, G12evo (același ca pentru Audi obișnuite), și niciun altul.
Culoarea, ca la mașina obișnuită, nu înseamnă nimic: culoarea lichidului de răcire este doar un colorant, nu compoziția lui chimică. Așa că un antigel „universal”, care, după etichetă, „se potrivește tuturor mărcilor”, la o mașină electrică e o loterie, iar miza e bateria. Ce pachete de aditivi există și de ce nu se amestecă, citiți în articolul despre antigelurile moderne.
Lichidul de frână
Mașina electrică frânează în mare parte cu motorul electric: energia revine în baterie, iar plăcuțele și discurile lucrează mult mai puțin. De aici încă un sfat „util”: frânele, chipurile, aproape nu lucrează, deci nici lichidul nu trebuie schimbat. Nu e așa: lichidul de frână îmbătrânește nu din cauza muncii, ci din cauza timpului. Absoarbe umezeala din aer, iar cu cât are mai multă apă, cu atât punctul lui de fierbere e mai scăzut. Standardul american FMVSS 116, la care trimite marcajul DOT, nu întâmplător stabilește două temperaturi minime de fierbere: pentru lichidul proaspăt și pentru cel „umed”. Deci se schimbă după timpul indicat în cartea de service, oricât (sau cât de puțin) ați frâna. Cu ce se umple și de ce pe unele bidoane scrie „LV”, citiți în articolul despre lichidul de frână DOT 4 LV.
Aerul condiționat
Despre uleiul compresorului de aer condiționat își amintesc oamenii doar la încărcarea instalației, și degeaba. Compresorul mașinii electrice e învârtit de propriul motor electric, iar uleiul lui trebuie să fie și el izolator. Uleiul obișnuit pentru compresoarele mașinilor cu motor cu ardere internă (PAG) nu se potrivește: chiar și un amestec mic strică izolația, iar unii producători auto cer în acest caz schimbarea întregii instalații de aer condiționat. De aceea, înainte de încărcarea instalației, asigurați-vă că meseriașul știe că are în față o mașină electrică și toarnă uleiul prevăzut de producător.
Ce se schimbă și când
Așadar, iată ce are totuși nevoie de atenție la o mașină electrică:
1. Uleiul (e-lichidul) din reductor. Conform cărții de service; dacă acolo scrie „fără schimb”, urmăriți să nu existe scurgeri.
2. Lichidul de răcire. Doar cel indicat de producător și la intervalul lui.
3. Lichidul de frână. După timp, ca la orice altă mașină.
4. Uleiul compresorului de aer condiționat. Doar cel prevăzut de producător pentru această mașină.
După cum vedeți, „nu trebuie schimbat nimic” este un slogan publicitar al vânzătorului, nu un manual de utilizare. Lichide sunt mai puține decât la o mașină obișnuită, dar fiecare e mai pretențios, iar „analogul” poate ieși aici și mai scump; despre asta s-a vorbit deja în articolul despre analoage și înlocuitori. Uitați-vă în cartea de service, iar dacă nu există (la o mașină second-hand importată se întâmplă mai des decât ne-ar plăcea), aflați de la reprezentantul oficial al mărcii ce și când trebuie schimbat. Iar dacă istoricul mașinii e necunoscut, e mai înțelept să schimbați lichidul de frână imediat, fără să așteptați.
Citiți și: