0W-20, 0W-16, 0W-8: nu e prea subțire uleiul pentru motor?
Sau se poate turna un 0W-16 „japonez” într-un motor obișnuit?
În această secțiune: 8 articole
- Vâscozitatea prea mică a uleiului
- Vâscozitatea prea mare a uleiului
- Vâscozitatea uleiului la temperaturi de lucru
- Încălzirea motorului și vâscozitatea uleiului auto
- Ce sunt jocurile în perechile de frecare
- 5W-50 sau 0W-30?
- Pe scurt despre vâscozitate: doar ce recomandă constructorul auto
- 0W-20, 0W-16, 0W-8: nu e prea subțire uleiul pentru motor?
Se crede că, cu cât uleiul este mai fluid, cu atât motorului îi este mai ușor: frecare mai mică, consum de combustibil mai mic, pornire la rece mai ușoară. Vânzătorii confirmă bucuroși, iar pe rafturi, lângă obișnuitele 5W-30 și 5W-40, stau bidoane cu inscripțiile 0W-20, 0W-16, 0W-12 și chiar 0W-8. Proprietarii de Volkswagen, Mercedes-Benz, BMW sau Toyota hibrid noi găsesc aceste cifre în cărțile lor de service, iar proprietarii de mașini mai vechi, în sfaturile unor prieteni „cu experiență”: uleiul e modern, mai rău nu va fi. Înseamnă asta că acum se poate turna un asemenea ulei în orice motor? Nu, și repet încă o dată: vâscozitatea uleiului trebuie să corespundă cerințelor constructorului auto, oricât de la modă ar fi devenit.
La fel de răspândită este și întrebarea inversă: dacă în carte scrie 0W-16, iar o asemenea „apă” vă sperie, nu turnați ceva mai gros, pentru siguranță? Să le luăm pe amândouă.
Ce sunt SAE 16, 12 și 8?
Cum se citește notarea vâscozității probabil că știți deja: prima cifră cu litera W ține de pornirea la rece, a doua de vâscozitatea uleiului în motorul încălzit. Tocmai a doua scară a fost prelungită în jos. Societatea Inginerilor Auto din America (SAE) a adăugat standardului său J300 clasa 16 (în 2013), iar în 2015 încă clasele 12 și 8. Așa au apărut 0W-16, 0W-12 și 0W-8: uleiuri care pur și simplu nu există în vechiul tabel al valorilor de vâscozitate.
Ca să înțelegeți ce le deosebește, trebuie să rețineți o abreviere: HTHS (high temperature, high shear, adică vâscozitatea la temperatură înaltă și viteză mare de forfecare). Pe scurt, HTHS este vâscozitatea uleiului acolo unde motorului îi este cel mai greu: în stratul cel mai subțire dintre fusul arborelui cotit și cuzinet, la 150 °C și la turații mari. De ea depinde dacă pelicula de ulei rezistă în perechea de frecare încărcată sau metalul începe să atingă metalul.
Standardul SAE fixează pentru fiecare clasă un HTHS minim (în mPa·s): cel puțin 2,9 pentru SAE 30, 2,6 pentru SAE 20, 2,3 pentru SAE 16, 2,0 pentru SAE 12 și doar 1,7 pentru SAE 8. Pentru comparație: „patruzecile” 0W-40, 5W-40 și 10W-40 trebuie să țină cel puțin 3,5, iar 15W-40 și cele mai groase chiar 3,7. Adică un 0W-8 poate avea, într-un ansamblu fierbinte și încărcat, o vâscozitate de două ori mai mică decât un 5W-40 obișnuit.
De ce vor producătorii un ulei atât de fluid?
Răspunsul e banal: combustibilul. Un ulei mai fluid se pompează mai ușor, iar piesele motorului îl „amestecă” mai ușor, deci se consumă mai puțină energie pe frecare, iar odată cu ea mai puțin combustibil și mai puțin CO2, pentru emisiile căruia constructorii auto sunt astăzi trași la răspundere cu severitate.
Așa că, în urma uleiurilor fluide, au apărut și omologări, și clase pentru ele:
1. 0W-20 cu omologări ale constructorilor europeni. La Volkswagen sunt VW 508 00 și 509 00, pentru motoarele EA211 evo și EA288 evo: vâscozitate 0W-20, HTHS de cel puțin 2,6, iar uleiul este chiar colorat, ca să fie mai ușor de recunoscut. La Mercedes-Benz sunt MB 229.71 și 229.72 (0W-20, nivelul clasei ACEA C5), iar la BMW Longlife-17 FE+. Despre ce s-a mai schimbat în omologări, citiți în articolul despre noile omologări Mercedes, VW și BMW.
2. 0W-16: clasele ACEA C7, ILSAC GF-7B și JASO GLV-2. Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA) a adăugat în ediția 2023 a clasificării sale clasa C7: HTHS de cel puțin 2,3, de regulă 0W-16. ILSAC (Comitetul Internațional de Standardizare și Aprobare a Lubrifianților) a rezervat încă de la clasa GF-6B o categorie separată pentru 0W-16; versiunea ei actuală este GF-7B și este doar pentru 0W-16. Asemenea uleiuri se marchează nu cu obișnuita „steluță” API, ci cu un „scut”, tocmai ca să nu fie confundate cu uleiurile pentru toate celelalte motoare. Și japonezii au clasa lor: Organizația Japoneză pentru Standarde Auto (JASO) a adăugat în 2024 clasa GLV-2 pentru uleiurile 0W-16 și 0W-20, a căror vâscozitate variază mai puțin cu temperatura.
3. 0W-12 și 0W-8: JASO GLV-1 și BMW. Standardul GLV-1 a fost lansat de JASO încă în 2019, doar pentru aceste două vâscozități, iar economia de combustibil a uleiului o verifică pe un motor hibrid Toyota. Cu ulei 0W-8 sunt umplute din fabrică unele hibride Toyota. Iar în Europa, 0W-12 există și la BMW: omologarea proprie Longlife-22 FE++, pentru unele motoare pe benzină, fără legătură cu JASO.
Ce au în comun toate cele trei puncte? Fiecare dintre aceste uleiuri este făcut pentru motoare anume, construite special pentru el, nu ca o versiune „îmbunătățită” a uleiului obișnuit pentru toți.
De ce nu se potrivește unui motor vechi?
Tabloul general l-am descris deja în articolul despre vâscozitatea prea mică a uleiului: un ulei prea fluid nu ține pelicula acolo unde sarcina e cea mai mare. Acum, despre ce au schimbat clasele noi. Un motor conceput pentru HTHS 3,5 a fost proiectat de constructori pentru o peliculă mai groasă, care ține sarcina la turații mari și la temperatură ridicată, iar cuzineții și întregul sistem de ungere sunt concepuți pentru ea. Un motor pentru 0W-16 este conceput pentru 2,3. Dacă turnați 0W-16 într-un motor care are nevoie de 3,5, vâscozitatea din ansamblul fierbinte și încărcat va fi mai mică decât cea prevăzută: după minimele SAE, 2,3 față de 3,5, adică cu o treime mai puțin. Rezultatul: uzură mai rapidă a cuzineților și a cilindrilor și un consum mai mare de ulei prin ardere. Iar asta nu o veți observa imediat, ci atunci când nu mai e nimic de reparat.
Diferența e cam ca între un cearșaf și o plapumă. Într-un apartament construit cu încălzire bună, cearșaful ajunge și se doarme mai ușor sub el. Dar la casa de vacanță, în noiembrie, cu un singur cearșaf nu rezistați până dimineața, oricât de bun și de scump ar fi.
De aceea aceste uleiuri nu sunt compatibile cu cele anterioare, iar constructorii o spun direct: uleiul cu omologarea VW 508 00 sau 509 00 este interzis în motoarele care cer 504 00 sau 507 00. Așadar, „uleiul e modern, mai rău nu va fi” este exact cazul în care va fi. O omologare sau o clasă mai nouă, pentru ulei fluid, nu este „mai bună”, ci altfel, pentru alte motoare: la BMW, de exemplu, un număr Longlife mai nou nu îl înlocuiește automat pe cel dinainte. Cu clasele API și ILSAC e altfel: acolo cea mai nouă o acoperă, de regulă, pe cea veche, dar nu atunci când pe bidon este „scutul” și 0W-16.
Și invers: ulei mai gros într-un motor „fluid”?
Bine, veți spune, ulei fluid în motor vechi nu se poate. Dar dacă într-o mașină la care în carte scrie 0W-16 turnați un 5W-30 verificat, pentru rezervă de rezistență? Nici asta. Un motor construit pentru ulei fluid este calculat ca uleiul să ajungă repede la toate ansamblurile după pornire și, în regim de lucru, să aibă exact vâscozitatea pe care au prevăzut-o constructorii. Cu un ulei mai gros, motorul lucrează cu frecare mai mare și la temperatură mai ridicată decât s-a prevăzut, consumă mai mult combustibil (adică pierde exact ceea ce urmărea proiectarea lui) și se uzează mai repede. Despre consecințe, mai pe larg în articolul despre vâscozitatea prea mare a uleiului.
Altceva este dacă producătorul însuși admite pentru motor nu o singură vâscozitate, ci un interval, să zicem 0W-16 sau 0W-20. Atunci puteți alege, dar numai în interiorul acestui interval. O „rezervă de rezistență” în afara limitelor permise de constructor nu este rezervă, ci un experiment pe banii dumneavoastră.
Ce înseamnă asta pentru un șofer obișnuit?
Nimic nou: doar că vechea regulă a devenit mai strictă. Ordinea este aceasta:
1. Cartea de service sau manualul de utilizare. Acolo sunt scrise și vâscozitatea (sau intervalul de vâscozități), și omologarea sau clasa. Dacă acolo scrie 5W-40 și, să zicem, ACEA A3/B4, treceți liniștit pe lângă 0W-16, oricât ar fi lăudat.
2. Omologarea contează mai mult decât cifrele. Un 0W-20 cu omologarea VW 508 00 și un 0W-20 „pentru mașini japoneze” sunt uleiuri diferite, deși cifrele de pe etichetă sunt aceleași. Căutați pe bidon exact omologarea din carte și rețineți: „îndeplinește cerințele” înseamnă o promisiune a producătorului uleiului, nu aprobarea constructorului auto.
3. O mașină second-hand este o problemă aparte. La același model, anii de fabricație vecini pot avea motoare de generații diferite, care cer uleiuri diferite (la Volkswagen, tocmai cazul motoarelor evo). Așa că aflați după seria de șasiu (VIN) sau de la reprezentanța oficială a mărcii ce motor are exact mașina dumneavoastră, nu ce „se monta de obicei”.
Prin urmare, uleiurile foarte fluide nu sunt un „nivel de calitate” nou, ci uleiuri pentru motoare anume, construite special pentru ele. Dacă în cartea de service a mașinii dumneavoastră scrie 0W-16, turnați 0W-16 și nu vă bateți capul. Dacă scrie 5W-40, cu atât mai mult nu experimentați.
Citiți suplimentar: