Ulei pentru motorul în doi timpi: JASO FB, FC, FD și ISO EGD
Sau ce scrie, de fapt, pe bidonul cu ulei pentru doi timpi?
În această secțiune: 40 de articole
- Cum alegem corect uleiul auto?
- Care ulei auto este mai bun?
- După ce criterii alegem
- Ce să aveți în vedere la alegerea uleiului de motor?
- După ce criterii alegem uleiul auto?
- Ce să aveți în vedere la alegerea uleiului?
- După ce parametri alegem uleiul auto?
- După ce criterii alegem uleiul de motor?
- Alegerea corectă a uleiului
- Cum alegem corect uleiul de motor?
- Alegerea uleiului: aprobarea constructorului
- Care ulei este mai bun?
- Care ulei pentru mașină este mai bun?
- Ce să aveți în vedere la alegerea uleiului auto?
- Pe scurt: adaugă uleiul cai putere?
- Pe scurt: mai scump nu înseamnă mai bun...
- Alegerea uleiului: după parametri și omologări
- Cum alegem corect uleiul auto?
- Cum alegem corect uleiul auto?
- Cum alegem corect uleiul auto?
Motoferăstrău, trimmer, motocoasă, un scuter vechi, un motor de barcă la casa de vacanță: un motor în doi timpi se găsește aproape în fiecare gospodărie. Iar pe raft stau alături sticle cu inscripția „2T”, fiecare cu propriul set de sigle: JASO FD, ISO-L-EGD, API TC, iar unele și cu TC-W3. Vânzătorul dă din mână: „Ulei pentru doi timpi e ulei pentru doi timpi, important e să-l amestecați 1:50”. Vă sună cunoscut? De fapt, în spatele fiecărei sigle se află un document separat, și nu toate privesc motorul dumneavoastră.
Despre motoarele în doi timpi am vorbit deja pe scurt în articolul despre uleiurile JASO pentru motociclete: clasele FB, FC și FD sunt acolo trecute într-un singur paragraf. Aici le luăm la puricat, împreună cu ISO, API TC și cu TC-W3 pentru bărci.
De ce uleiul pentru doi timpi este special
Într-un motor obișnuit în doi timpi (cel la care amestecul trece prin carter) nu există baie de ulei separată. Uleiul vine odată cu combustibilul, unge lagărele arborelui cotit, pistonul și cilindrul, apoi arde și iese pe eșapament. Uleiul unui motor în patru timpi lucrează ca apa dintr-o instalație de încălzire: în circuit, luni la rând. Cel pentru doi timpi este ca benzina însăși: o dată și gata.
De aici și cerințele. Uleiul trebuie să ungă bine dintr-o singură trecere, apoi să ardă cât mai curat: fără fum des, fără calamină pe segmenții pistonului („blocarea” segmenților în canale este una dintre beteșugurile tipice ale motorului în doi timpi) și fără depuneri care înfundă treptat fereastra de evacuare și toba. Cu alte cuvinte, uleiul pentru doi timpi este judecat nu doar după cum unge, ci și după cum arde.
JASO M345: ce înseamnă FB, FC și FD
JASO M345 este standardul japonez pentru uleiurile motoarelor în doi timpi pe benzină, elaborat de Societatea Inginerilor de Automobile din Japonia (JSAE). Uleiul este încercat după patru indicatori: capacitatea de ungere, proprietățile detergente, fumul și înfundarea sistemului de evacuare. Clasele sunt trei: FB, FC și FD, de la cea inferioară la cea superioară. Fosta clasă FA nu mai există în edițiile în vigoare.
Valorile minime din edițiile JASO M345 din 2018 și 2024:
| Clasă | Prin ce se deosebește | Fum / evacuare, indice min. | Curățenia pistonului (partea principală / fusta), min. | Cenușă, cel mult |
|---|---|---|---|---|
| FB | nivel de bază, fără cerințe de fum redus | 45 / 45 | 65 / 65 | 0,25% |
| FC | cu fum redus: mai puțin fum și mai puține depuneri în evacuare | 85 / 90 | 95 / 90 | 0,25% |
| FD | ca FC, dar curăță mai bine la temperaturi ridicate | 85 / 90 | 110 / 100 | 0,18% |
Indicii se calculează față de un ulei de referință. Fumul este dat aici după metoda din 2018; în ediția standardului din 2024 a apărut o metodă nouă, iar valorile minime după ea sunt 40 pentru FB și 80 pentru FC și FD. Totuși, JALOS acceptă în continuare dosare și după vechiul ghid, cu alte motoare și alte valori minime (acolo FB și FC se încearcă o oră și fără evaluarea fustei), așa că în listă se află uleiuri depuse după ambele ediții. Pentru toate cele trei clase sunt la fel încă două limite: vâscozitatea la 100 °C de cel puțin 6,5 mm²/s și punctul de inflamabilitate de cel puțin 70 °C. Ce înseamnă aceste cifre în fișa tehnică, aflați din articolul despre fișa tehnică a uleiului.
Acum partea cea mai interesantă. Minimul la ungere este același pentru toate cele trei clase: în edițiile noi este indicele 103 (și 98 pentru cuplul inițial), iar în vechiul ghid este 95, tot unul pentru toate. Adică, după cerințele minime, FB unge nu mai prost decât FD; diferența stă în fum, în calamină și în curățenia motorului. FD este cea mai înaltă clasă (JASO o numește direct un FC îmbunătățit), deci într-un motor căruia îi ajunge FB ea se potrivește ca clasă. Invers nu merge: dacă manualul spune FD, nu turnați acolo ulei FB.
Merită remarcat că în edițiile noi ungerea și curățenia se verifică pe un motor de suflantă, nu pe unul de motocicletă ca înainte, iar fumul și înfundarea evacuării, ca și până acum, pe un motor de generator, doar că de alt model. Motivul este simplu: motorul de încercare de dinainte a fost scos din producție, iar cererea, după cum scrie chiar comisia JASO, se menține în primul rând pentru motoarele mici și ușoare ale utilajelor.
Însemnul JASO: depus, nu omologat
JASO nu omologhează uleiul. Furnizorul comandă singur încercările, depune documentele, iar comisia JASO (documentele sunt primite în numele ei de Societatea Japoneză a Uleiurilor Lubrifiante, JALOS) verifică dacă totul este completat și dacă cifrele corespund clasei, apoi trece uleiul în listă. Calitatea și clasa le garantează furnizorul, pe răspunderea sa; așa scrie direct în ghidurile JASO de aplicare a standardului, și tocmai asta trebuie să scrie pe etichetă. Iar reclama unui ulei ca „omologat JASO” este interzisă de aceleași ghiduri. Comisia poate doar să ia selectiv uleiuri de pe piață și să le compare cu documentele depuse.
În schimb, codul îl poate verifica oricine. Pe bidonul cu însemnul JASO, lângă clasă, se află codul uleiului din nouă caractere: trei cifre reprezintă prefixul telefonic al țării furnizorului sau producătorului uleiului (081 este Japonia), trei litere latine sunt codul furnizorului, iar trei cifre sunt numărul lui propriu. Lista uleiurilor depuse este publicată de comisia JASO pe pagina uleiurilor JASO pentru doi timpi (lista în sine este un PDF separat): sunt vreo șase sute de uleiuri, iar peste jumătate dintre ele sunt FC. Verificați mai întâi codul, apoi clasa: denumirea din lista în engleză poate diferi puțin de cea scrisă pe bidon. Dacă codul lipsește din listă sau clasa este alta, fiți mai precauți cu sticla respectivă (cum deosebiți o cerință reală de o simplă declarație a producătorului, aflați din articolul cum verificați omologarea unui ulei).
ISO-L-EGB, EGC, EGD: asemănător, dar nu identic
Standardul internațional ISO 13738 (ediția în vigoare este cea din 2011) descrie uleiurile pentru motoarele în doi timpi pe benzină cu baleiaj prin carter (motociclete, snowmobile, motoferăstraie) și clasele EGB, EGC și EGD, incluse în clasificarea ISO 6743-15. „L” din ISO-L-EGD este doar semnul clasei „lubrifianți”.
Clasele ISO sunt construite pe cele japoneze, dar cu un adaos: ISO a introdus evaluarea curățeniei fustei pistonului, pe care vechile FB și FC nu o aveau, iar pentru cele două clase superioare și o încercare mai lungă, de trei ore, a proprietăților detergente. Mai târziu standardul japonez s-a aliniat: întâi în 2002 pentru FD, iar în edițiile din 2018 și 2024 toate cele trei clase se evaluează după 180 de minute de funcționare, inclusiv fusta. Dar și motorul de încercare din JASO este acum altul, iar indicii minimi sunt alții, în timp ce ISO 13738 nu a mai fost modificat din 2011. Așadar perechile FB-EGB, FC-EGC și FD-EGD sunt apropiate ca destinație, dar semnul egal dintre ele este doar o simplificare obișnuită.
Pentru cumpărător contează încă două lucruri. În primul rând, ISO nu certifică uleiuri și nu ține registru, așa că ISO-L-EGD pe bidon este cuvântul producătorului uleiului, pe care nu aveți unde să-l verificați la ISO. În al doilea rând, pe bidoane perechile sunt uneori atipice: în catalogul nostru apar FC alături de EGD și FB alături de EGC. Așa că căutați însemnul pe care l-a indicat producătorul motorului: scrie FD, căutați FD; scrie EGD, căutați EGD.
API TC și TC-W3: cu totul alte drumuri
API TC este o clasă americană veche și se găsește aproape pe fiecare ulei pentru doi timpi din catalogul nostru (pe 26 din 29). Specificația ASTM D4859, care descria uleiurile acestei clase (pentru motoare în doi timpi, „de regulă nu pentru bărci cu motor în afara bordului”, predispuse la blocarea segmenților și la gripajul pistonului), a fost retrasă de ASTM în 2022, fără înlocuitor. Prin el însuși, TC de pe sticlă spune puțin; uitați-vă la clasa JASO sau ISO de alături.
TC-W3 este o cu totul altă poveste: este un program de încercări și certificare al asociației americane a constructorilor de bărci și echipamente nautice (NMMA) pentru motoarele de barcă în doi timpi cu răcire cu apă. Uleiul primește o licență și un număr de înregistrare „RL”, iar lista uleiurilor TC-W3 înregistrate este publicată de NMMA pe site-ul său. „W” vine de la water-cooled, adică răcire cu apă. Dacă producătorul motorului de barcă cere TC-W3, căutați TC-W3 cu număr RL. Dar pentru un motoferăstrău sau un scuter cu răcire cu aer, TC-W3 nu garantează nimic: nu înlocuiește clasa JASO sau ISO cerută de manual.
Amestec sau rezervor separat?
Uleiul pentru doi timpi fie se amestecă cu benzina într-un bidon (premix), fie se toarnă într-un rezervor separat, de unde îl livrează o pompă (așa sunt făcute multe scutere și motociclete). În fișele tehnice ale multor uleiuri pentru doi timpi scrie că sunt „prediluate” și de aceea se potrivesc și pentru amestec, și pentru ungere separată. Tot acolo scrie că uleiul trebuie dozat după recomandarea producătorului motorului. Există însă și uleiuri numai pentru amestec: pentru un motor cu rezervor separat, în fișa tehnică trebuie să fie spus direct că este potrivit pentru ungere separată.
Proporția este o cerință a producătorului, la fel ca clasa uleiului. Husqvarna, de exemplu, indică pentru motoferăstraiele sale 50:1, adică 2% ulei (100 ml la 5 l de benzină), iar pentru detalii despre modelul concret trimite la manual și recomandă să pregătiți amestecuri cam pentru o lună, nu mai mult. Uleiul de motor auto nu are clasă JASO FB, FC sau FD, deci nu îndeplinește cerințele manualului unui motor în doi timpi, chiar dacă „a rămas de la schimb”.
Sintetic sau mineral?
Clasa JASO sau ISO o stabilesc încercările, nu inscripția „sintetic”. În catalogul nostru, uleiurile FB la care este indicată baza sunt minerale, iar uleiurile FD apar și sintetice, și semisintetice. Un ulei FD pe bază semisintetică este tot FD, iar un „sintetic” fără clasă este doar o inscripție. Uleiul sintetic este mai bun decât cel mineral prin caracteristicile sale de lucru, dar va simți asta motorul trimmerului dumneavoastră, căruia manualul îi cere FB? Mai multe în articolul ce este mai bun: ulei sintetic sau mineral.
Ce înseamnă toate acestea pentru proprietarul unui motor în doi timpi?
1. Manualul. Găsiți clasa (JASO FB, FC, FD sau ISO-L-EGB, EGC, EGD), proporția și modul de ungere: amestec sau rezervor separat. Pentru un motor de barcă în afara bordului, acolo stă de obicei TC-W3.
2. Bidonul. Clasa cerută, iar alături codul JASO din nouă caractere. Codul se verifică ușor în lista JASO; pentru TC-W3, numărul RL din lista NMMA.
3. Proporția. Măsurați, nu turnați „din ochi”, și nu pregătiți amestecul pentru un sezon întreg.
Încă o dată: ce ulei turnați hotărăște producătorul motorului, iar pentru motoferăstrău regula e aceeași ca pentru mașină (cum aflați recomandările producătorului este explicat separat). Iar „ulei pentru doi timpi e ulei pentru doi timpi” nu este o clasă de ulei, ci vorba vânzătorului.