Aprobat, corespunde, recomandat: cum verificați omologarea uleiului?
Sau cine stă de fapt în spatele fiecărei inscripții de pe bidon?
În această secțiune: 8 articole
- Ce sunt omologările uleiurilor?
- Totul începe cu marketingul…
- Construcția motorului și uleiul de motor
- Omologările: un parametru important
- Pe scurt despre omologările uleiurilor
- Pe scurt despre compatibilitatea dintre motoare și uleiuri
- Noile omologări Mercedes, VW și BMW: ce s-a schimbat?
- Aprobat, corespunde, recomandat: cum verificați omologarea uleiului?
În cartea de service scrie MB 229.51. Pe raft sunt două bidoane, pe amândouă același număr, doar că pe unul alături stă cuvântul „approved”, iar pe celălalt „meets the requirements”. Vânzătorul vă asigură că e același lucru, iar al doilea e și mai ieftin. Vă sună cunoscut? De fapt, în spatele acestor două inscripții stau oameni diferiți: în spatele celei dintâi constructorul auto, în spatele celei de-a doua doar producătorul uleiului.
Ce este o omologare și de ce nu e un indicator de calitate, ci o specializare îngustă a uleiului s-a explicat în articolul ce sunt omologările uleiurilor. Cum arată o omologare autentică pe etichetă („approved”, „Freigabe”) și prin ce se deosebesc de ea „suitable for” sau „exceeds” se află în articolul despre noile omologări ale constructorilor auto. Aici e vorba de altceva: cum verificați o inscripție fără să credeți pe cuvânt nici eticheta, nici vânzătorul. Apropo, tocmai de aceea, în catalogul nostru de uleiuri, rândurile „Omologările producătorilor” și „Îndeplinește cerințele” stau separat: același VW 505 00 la unele uleiuri e trecut în primul rând, iar la multe altele doar în al doilea.
Cine răspunde pentru fiecare mențiune
Regula e simplă: fiecare inscripție de pe bidon are pe cineva care răspunde de ea și un loc unde poate fi verificată. Dacă nu există un asemenea loc, există doar cuvântul producătorului uleiului.
| Mențiunea de pe bidon | Cine răspunde de ea | Unde verificați |
|---|---|---|
| Omologare: „approved”, „approval”, „Freigabe” | constructorul auto sau producătorul ansamblului | lista lui de uleiuri aprobate sau scrisoarea de aprobare |
| „Meets”, „suitable for”, „recommended where … is required”, „exceeds” | doar producătorul uleiului | nicăieri |
| „Gogoașa” API, „steaua” sau „scutul” ILSAC | licența Institutului American al Petrolului | registrul licențiaților API |
| Clasa ACEA (C3, A3/B4, E7…) | producătorul uleiului însuși | nicăieri: ACEA nu aprobă uleiuri (înregistrarea declarațiilor e voluntară) |
| Clasa JASO (MA2, FD, DH-2…) | producătorul uleiului, declarația fiind înregistrată la JASO | registrele JASO |
| dexos | licența GM | emblema și numărul licenței de pe bidon, lista GM |
Omologarea constructorului auto: căutați înregistrarea, nu inscripția
Omologarea nu există pe etichetă, ci în lista constructorului auto. Eticheta o poate tipări oricine, dar în listă se poate intra numai după testele pe care le cere constructorul.
Mercedes-Benz ține o listă deschisă a uleiurilor aprobate pentru autoturisme, după numerele fișelor sale (229.5, 229.51, 229.52 etc.), iar Daimler Truck are o listă separată pentru camioane. Observați cum e alcătuită lista pentru autoturisme: în fiecare înregistrare apar denumirea comercială exactă a uleiului, compania și, de regulă, o singură vâscozitate. Adică nu e aprobată marca și nici gama, ci un ulei concret, cu o vâscozitate concretă.
ZF publică în acces deschis listele sale de uleiuri de transmisie TE-ML (aftermarket.zf.com/lubricants): fiecare ulei aprobat are acolo un număr de forma ZF000000, iar fiecare ediție nouă a listei le înlocuiește pe toate cele dinainte. Ce înseamnă numerele listelor și literele claselor se explică în articolul despre omologările ZF TE-ML.
Porsche emite sinteze ale uleiurilor aprobate, în care lângă fiecare ulei sunt trecute vâscozitatea, regiunea de vânzare și data până la care omologarea este valabilă. Sunt buletine de service, nu o pagină pentru toată lumea: le are reprezentanța Porsche.
Și dacă nu există o listă în acces deschis? Se întâmplă și așa. Atunci cereți de la importator sau de la producătorul uleiului o copie a scrisorii de aprobare de la constructorul auto: în ea sunt denumirea uleiului, numărul omologării și data. Unii producători de ulei își postează singuri asemenea scrisori pe site. Iar într-un service autorizat al mărcii vi se poate spune ce anume este prevăzut pentru motorul dumneavoastră.
Un caz aparte este dexos de la GM. Nu e o omologare în sensul obișnuit, ci o licență. GM scrie direct: un ulei dexos autentic are pe eticheta din față emblema dexos și pe cea din spate un număr de licență de 11 caractere (litere și cifre), iar fără aceste două semne uleiul nu este licențiat și nu se recomandă pentru mașinile GM. Așadar „corespunde dexos”, cu litere mici și fără emblemă, nu e încă dexos.
API, ILSAC, ACEA și JASO: cine stă în spatele lor
API și ILSAC: o licență care se poate verifica
Însemnele Institutului American al Petrolului (API), „gogoașa”, „steaua” și „scutul”, sunt acordate de sistemul de licențiere a uleiurilor de motor EOLCS, în vigoare din 1993. Dreptul de a le pune pe bidon îl are numai compania care a primit licența. API mai cumpără și uleiuri licențiate din magazine și verifică dacă ele coincid cu ce s-a declarat; pentru neconformitate, licența poate fi retrasă. Ce înseamnă clasele SP, SQ, GF-7A și GF-7B se explică în articolul despre API SQ și ILSAC GF-7.
Iar licența o poate verifica oricine: API ține un registru deschis al licențiaților, cu mărci, vâscozități și clase. Dacă marca nu e în registru, emblema de pe bidon nu garantează nimic.
ACEA: omologarea ACEA nu există
Aici mulți greșesc. Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA) nu testează și nu aprobă uleiuri, ea doar stabilește cerințe. În cerințele sale generale, ACEA precizează direct că declarațiile de conformitate cu clasele sale se fac pe bază de autocertificare. Adică producătorul uleiului comandă singur testele și declară singur clasa, ce-i drept, după reguli: teste în laboratoare acreditate și respectarea obligatorie a codului ATIEL (asociația tehnică a producătorilor europeni de lubrifianți), iar clasa o poate declara numai producătorul de ulei care a semnat scrisoarea de conformitate EELQMS, sistemul european de control al calității uleiurilor de motor. Înregistrarea declarației pe site-ul ACEA asociația doar o recomandă.
Prin urmare, „aprobat ACEA” pe un bidon este cel puțin o inexactitate: acolo nu are cine să aprobe. Clasa ACEA este o promisiune a producătorului uleiului și poate fi crezută exact atât cât aveți încredere în producătorul însuși. În plus, pentru ce motor se potrivește o clasă sau alta hotărăște, după spusele ACEA însăși, constructorul motorului. Prin ce se deosebesc clasele actuale citiți în articolul despre ACEA 2023.
JASO: înregistrat, nu aprobat
La clasele japoneze JASO, schema e la mijloc: producătorul uleiului îl testează singur și declară clasa, dar declarația se înregistrează, iar uleiul primește un cod. Societatea japoneză a uleiurilor lubrifiante (JALOS) ține registre deschise ale uleiurilor pentru motoare în doi timpi, ale uleiurilor pentru motociclete, ale uleiurilor diesel de clasele DH și DL, precum și ale uleiurilor pentru motoare auto pe benzină. Cum se citește cadrul JASO de pe bidon se explică în articolul despre uleiurile moto JASO.
Cinci capcane
1. Regiunea. O omologare poate să nu fie valabilă peste tot. Pentru motoarele BMW pe benzină fără filtru de particule, Longlife-04 este permis numai în țările Uniunii Europene, precum și în Elveția, Norvegia și Liechtenstein; în afara lor, asemenea motoare cer altă omologare, de regulă Longlife-01. Pentru motoarele diesel și pentru cele pe benzină cu filtru de particule nu există o asemenea restricție. Contează țara în care circulă mașina, nu cea în care a fost cumpărată. În interiorul UE restricția nu vă va deranja, dar dacă duceți un BMW pe benzină fără filtru de particule dincolo de această regiune, în Republica Moldova sau în Ucraina, de exemplu, Longlife-04 din cartea de service „europeană” nu mai lămurește lucrurile: confirmați uleiul la service-ul oficial al mărcii de acolo.
2. Anul de model. Lista uleiurilor aprobate de Porsche A40 se referă la mașinile din anii de model 1997–2020. Porsche-urilor mai noi le trebuie deja alte omologări, deci „aprobat Porsche” pe un bidon nu înseamnă încă „pentru orice Porsche”.
3. Termenul de valabilitate. O omologare nu e veșnică. Aprobarea ZF, de exemplu, este valabilă 12 luni și se prelungește numai dacă producătorul uleiului confirmă că rețeta nu s-a schimbat; altfel este retrasă automat. Listele se rescriu: ediția nouă le înlocuiește pe toate cele dinainte, iar un ulei care era în listă anul trecut poate dispărea azi din ea. Un bidon fabricat când omologarea exista mai stă mult pe raft, dar înregistrarea din listă nu mai există.
4. O singură vâscozitate în loc de o întreagă gamă. Producătorul uleiului poate avea omologare pentru 5W-30 și să n-o aibă pentru 5W-40 din aceeași gamă, iar pe site sau în reclame toate omologările gamei sunt uneori puse într-o singură listă. Lista constructorului auto este aici fără echivoc: e aprobată o denumire concretă, cu o vâscozitate concretă.
5. Fișa veche. Fișele tehnice ale uleiurilor (TDS) sunt datate, iar pe internet circulă ani de zile versiuni vechi. Lista de omologări dintr-o fișă veche de trei ani nu este același lucru cu lista în vigoare a constructorului auto.
Cum verificați uleiul dumneavoastră: patru pași
1. Cartea de service. De acolo luați codul exact al omologării pentru motorul, anul de fabricație și piața dumneavoastră, precum și vâscozitatea. Fără asta nu aveți cu ce compara.
2. Bidonul. Găsiți același cod și aceeași vâscozitate, apoi uitați-vă la cuvântul de lângă cod: ce înseamnă el se vede din tabelul de mai sus.
3. Lista. Găsiți uleiul în lista constructorului auto (Mercedes-Benz, ZF; pentru Porsche, la reprezentanță), în registrul API sau în registrul JASO, după denumirea exactă și vâscozitate. Dacă nu l-ați găsit sau acolo e altă vâscozitate, nu mai e un detaliu minor.
4. Documentul. Dacă nu există o listă deschisă, cereți de la importator copia scrisorii de aprobare, cu dată, sau întrebați la un service autorizat.
Mai repet o dată: hotărăște cerința constructorului mașinii dumneavoastră, iar ea se verifică nu după inscripția de pe etichetă, ci după înregistrarea din lista celui care a acordat omologarea. Dacă însă pe bidon scrie doar „corespunde cerințelor”, iar vânzătorul se jură că e același lucru, întrebați-l a cui semnătură stă sub aceste cerințe. Decideți dumneavoastră, dar pentru o mașină în garanție răspunsul este, de regulă, evident.
Uleiuri cu omologarea Chrysler MS-6395
Toate cele 29 de uleiuri cu omologarea Chrysler MS-6395-
Shell
Shell Helix Ultra SN 0W-20
verificat parțial: o parte din caracteristici nu au putut fi confirmate dintr-o sursă oficială
- Chrysler MS-6395
- ACEA A1/B1

