Ce sunt omologările uleiurilor?
Sau de ce își inventează constructorii auto propriile standarde?
În această secțiune: 8 articole
- Ce sunt omologările uleiurilor?
- Totul începe cu marketingul…
- Construcția motorului și uleiul de motor
- Omologările: un parametru important
- Pe scurt despre omologările uleiurilor
- Pe scurt despre compatibilitatea dintre motoare și uleiuri
- Noile omologări Mercedes, VW și BMW: ce s-a schimbat?
- Aprobat, corespunde, recomandat: cum verificați omologarea uleiului?
Din articolele despre vâscozitatea uleiului și despre clasificarea uleiului de motor știți deja că există metode general acceptate de clasificare a uleiului auto după calitate și caracteristici de exploatare.
Dar, se pare că multor constructori auto asta nu le ajunge! Își mai inventează, vedeți dumneavoastră, și omologări de ulei proprii și mai și certifică uleiul de motor după aceste omologări pentru motoarele lor.
Pe scurt, omologarea constructorului de motor este un standard concret de calitate a uleiului de motor, pentru care sunt stabiliți toți parametrii pe care constructorul îi consideră obligatorii când un asemenea ulei se folosește în motorul său.
Procedura de acordare a omologărilor este destul de complicată: pentru a avea dreptul să scrie pe eticheta uleiului de motor o omologare a unui anumit constructor, producătorul de ulei trebuie să obțină de la acel constructor auto certificatul corespunzător. La rândul său, înainte de a elibera certificatul, constructorul auto efectuează teste și analize destul de complicate ale uleiului de motor. Procedura o plătește (și nu puțin, apropo), desigur, producătorul uleiului.
Informația despre omologările pe care le deține un anumit ulei de motor trebuie să se afle pe etichetă (vezi figura), adică dacă nu o găsiți acolo, uleiul nu este omologat, orice v-ar spune vânzătorul.
Abordarea omologărilor diferă și ea de la un constructor la altul. Unii (de exemplu concernul VAG – Volkswagen, Audi, Skoda, Seat – sau Daimler) elaborează omologări separate pentru diferite tipuri de motoare. Alții (de exemplu Porsche sau Opel) verifică uleiul pentru compatibilitate deodată cu toate motoarele lor, deși și aici există excepții: Opel are omologări diferite pentru motoarele pe benzină și pentru cele diesel, iar Porsche aprobă unele uleiuri cu rezerva „pentru toate motoarele, cu excepția…”.
Uneori, alături de omologare, pe bidon apare mențiunea „corespunde cerințelor…”, „recomandat acolo unde este necesar…” sau același lucru în engleză. Asta înseamnă că omologarea și-a atribuit-o singur producătorul uleiului, iar pentru această marcă de ulei nu există un certificat al constructorului auto. În sine, asta nu înseamnă că uleiul nu corespunde cerințelor: cerințele omologărilor nu sunt un secret, iar marii producători de ulei au laboratoare proprii serioase. Dar aici ține deja de încrederea dumneavoastră în brand, iar dacă aveți posibilitatea să cumpărați un ulei cu o omologare reală, certificată, mai bine cumpărați-l pe acela.
Și încă o greșeală serioasă: „dacă uleiul e aprobat pentru cele mai noi Mercedes-uri, sigur se potrivește și bătrânului meu Volkswagen”. Omologările se elaborează ca precizări și extinderi ale cerințelor clasificărilor universale pentru motoare concrete, așa că omologarea nu este un indicator de calitate, ci mai degrabă o specializare îngustă a uleiului. Iar tocmai pentru un Volkswagen vechi, un ulei modern cu cele mai recente omologări Mercedes poate ajunge, la propriu, ucigașul motorului.