Etilenglicolul și alte realizări în apărarea mașinii
În această secțiune: 15 articole
- Pe scurt: despre schimbul uleiului de transmisie
- Alegerea lichidului de răcire
- Lichidul de răcire
- Pe scurt: uleiurile de transmisie
- Tosol și antigel, lichidele tehnice ale mașinii noastre
- Etilenglicolul și alte realizări în apărarea mașinii
- Folosirea aditivilor antigel iarna
- Ce este antigelul?
- Antigelul astăzi: G12evo, G13 și de ce culoarea nu spune nimic
- Lichid de frână DOT 4 LV: ce se completează și când se schimbă?
- ATF, CVT și DSG: ce se toarnă în cutiile de viteze moderne?
- De ce uleiuri și lichide are nevoie o mașină electrică?
- Uleiul de transmisie: GL-4 sau GL-5, 75W-90 sau 80W-90?
- ZF TE-ML, MAN 341, MB 236: ce înseamnă omologările uleiurilor de transmisie?
- ATF universal: ce înseamnă o listă de douăzeci de specificații?
Orice șofer cu experiență știe că orice vehicul are nevoie de îngrijire permanentă. Mai ales când este vorba de motor, piesa principală a mașinii. Buna funcționare a motorului depinde nu doar de benzina de calitate sau de sistemul de ungere, ci și de lichidul din sistemul de răcire. Acesta este alcătuit din diverși compuși chimici, cum ar fi propilenglicolul. Tocmai acești compuși au rolul de a feri mașina de îngheț sau de supraîncălzire. În limbaj curent, un asemenea lichid se numește antigel.
Din anumite motive, mulți proprietari sunt convinși că schimbarea la timp a lichidului din sistemul de răcire este o măsură secundară.
Se crede că asupra calităților de rulare ale mașinii ea nu influențează în niciun fel. În timp ce un antigel folosit deja multă vreme poate chiar să dăuneze vehiculului. Chestiunea e că, de-a lungul anilor, lichidul de răcire îmbătrânește, cantitatea de inhibitori din el scade treptat și apare o tendință de spumare intensă. Dar cel mai neplăcut este că, sub influența lui, metalele neprotejate încep să corodeze rapid.
De obicei, baza oricărui antigel o formează amestecurile glicol-apă. Astfel, cel mai des se folosește în acest scop etilenglicolul. Iar durata lor de serviciu o stabilește firma producătoare. Totuși, uneori lichidul cedează înainte de vreme. Dacă antigelul a devenit brun, s-a tulburat sau s-a format un depozit, a venit vremea să-l schimbați de urgență.
Uneori lichidul din sistemul de răcire pur și simplu se împuținează. În acest caz, puteți completa nivelul. Totodată, nu se recomandă să amestecați antigeluri de la producători diferiți, fiindcă pot fi fabricate după specificații tehnice diferite și pot fi incompatibile. Dacă situația e fără ieșire și nu aveți la îndemână lichidul potrivit, este mai bine să folosiți apă obișnuită fiartă sau distilată. Iar apoi să schimbați tot lichidul din sistem.
Alegerea antigelului pentru mașină nu este grea. Este suficient să vă orientați după recomandările producătorului mașinii. În plus, la cumpărare este mai bine să preferați magazinele specializate, nu tarabele de pe stradă.
Apropo, lichidul de răcire nu poate fi folosit nediluat. Un antigel bun este considerat doar soluția apoasă de etilenglicol sau de un alt compus chimic asemănător. Concentratul, în schimb, dăunează mașinii. În ciuda diverșilor aditivi de atenuare din compoziția lui, specialiștii consideră necesară diluarea cu apă distilată. Nici apa de la robinet nu se recomandă. Ea poate conține anumite substanțe care vor afecta calitatea antigelului.
Apropo, etilenglicolul, care formează baza lichidului de răcire, este otrăvitor. Din aceste motive, trebuie păstrat într-un loc inaccesibil copiilor și ferit de contactul cu pielea și cu ochii. Necazul este că acest compus chimic are un gust dulceag, care poate atrage un copil mic.