Lichid de frână DOT 4 LV: ce se completează și când se schimbă?

Sau de ce pe bidon scrie acum „LV”

În această secțiune: 15 articole
  1. Pe scurt: despre schimbul uleiului de transmisie
  2. Alegerea lichidului de răcire
  3. Lichidul de răcire
  4. Pe scurt: uleiurile de transmisie
  5. Tosol și antigel, lichidele tehnice ale mașinii noastre
  6. Etilenglicolul și alte realizări în apărarea mașinii
  7. Folosirea aditivilor antigel iarna
  8. Ce este antigelul?
  9. Antigelul astăzi: G12evo, G13 și de ce culoarea nu spune nimic
  10. Lichid de frână DOT 4 LV: ce se completează și când se schimbă?
  11. ATF, CVT și DSG: ce se toarnă în cutiile de viteze moderne?
  12. De ce uleiuri și lichide are nevoie o mașină electrică?
  13. Uleiul de transmisie: GL-4 sau GL-5, 75W-90 sau 80W-90?
  14. ZF TE-ML, MAN 341, MB 236: ce înseamnă omologările uleiurilor de transmisie?
  15. ATF universal: ce înseamnă o listă de douăzeci de specificații?

Situația e cunoscută: la revizie, mecanicul arată spre rezervor, unde lichidul de frână e aproape de reperul de minim, și vă sfătuiește să completați. În magazin, pe raft, sunt DOT 4, DOT 4 Plus, Super DOT 4, DOT 4 LV, DOT 5.1, iar vânzătorul spune sigur pe el că „e totuna, luați orice patru”. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa. Lichidul de frână este unul dintre puținele lichide ale mașinii de care nu depinde durata de viață a vreunui ansamblu, ci faptul că mașina se oprește sau nu. Iar acum are și o variantă nouă.

Pe scurt, lichidul de frână transmite efortul de la pedală la mecanismele de frânare ale roților, iar el nu trebuie nici să fiarbă pe caniculă, nici să se îngroașe pe ger. De aici și cerințele față de el.

Ce înseamnă DOT 3, 4, 5.1 și 5

DOT nu este o marcă și nici un producător, ci abrevierea numelui Ministerului Transporturilor din SUA (Department of Transportation), al cărui standard FMVSS 116 stabilește cerințele minime pentru lichidele de frână; standardul internațional ISO 4925 are clasele corespunzătoare 3, 4 și 5.1. Ca la clasele de ulei, cifra de pe bidon este un set de cerințe, nu o rețetă (am vorbit despre asta în articolul despre analoage și înlocuitori).

Cerințele principale sunt două: punctul de fierbere și vâscozitatea la ger. Fierberea se verifică de două ori: pentru lichidul „uscat”, adică proaspăt, și pentru cel „umed”, în care există deja cam 3,7% apă:

Clasă Bază Fierbere „uscat”, minimum, °C Fierbere „umed”, minimum, °C Vâscozitate la −40 °C, maximum, mm²/s
DOT 3 glicoli 205 140 1 500
DOT 4 glicoli 230 155 1 800
DOT 5.1 glicoli 260 180 900
DOT 5 silicon 260 180 900

DOT 3, DOT 4 și DOT 5.1 sunt rude: toate trei au la bază glicoli și se amestecă între ele, iar o cifră mai mare înseamnă aici cerințe mai ridicate pentru punctul de fierbere. În schimb DOT 5 este un lichid cu totul diferit, pe bază de silicon, și nu se amestecă în niciun caz cu cele pe bază de glicoli: nu rezultă un amestec omogen, iar umezeala care a intrat în sistem se adună separat și corodează metalul. Nu zâmbiți: din cauza punctului și a lui „unu”, DOT 5 și DOT 5.1 chiar se confundă.

Și o avertizare de la început: „cifra mai mare” nu înseamnă „mai bun pentru mașina dumneavoastră”. Iar la ger, conform standardului, un DOT 4 poate fi chiar mai vâscos decât un DOT 3. Pentru ce lichid este calculat sistemul de frânare știe doar producătorul mașinii.

Clasa 6 și DOT 4 LV

Acum priviți ultima coloană a tabelului. Unui DOT 4 obișnuit i se permite să se îngroașe la ger până la 1 800 mm²/s. Dar o mașină modernă nu frânează doar cu piciorul șoferului: ABS-ul și sistemul de stabilitate (ESP sau ESC) scad și ridică din nou, foarte repede și singure, presiunea în fiecare roată, trecând lichidul prin supape cu canale subțiri. Încercați iarna să scoateți miere dintr-o seringă printr-un ac subțire: cam așa se simte blocul ABS cu lichid îngroșat pe ger.

De aceea standardul ISO 4925 are și clasa 6. În esență, este un DOT 4 pe bază de glicoli, a cărui vâscozitate la −40 °C nu depășește 750 mm²/s, adică este de peste două ori mai mică decât are voie un DOT 4 obișnuit, iar punctul de fierbere e chiar puțin mai mare: cel puțin 250 °C „uscat” și 165 °C „umed”. Există și clasa 7: aceeași vâscozitate mică, dar cu puncte de fierbere de nivelul DOT 5.1. Multe mașini europene noi sunt umplute din fabrică tocmai cu lichid de clasa 6.

Cel mai des, un astfel de lichid se notează DOT 4 LV (din engleză low viscosity, vâscozitate redusă); se întâlnesc și denumirile DOT 4+ sau Super DOT 4. Dar rețineți: aceste denumiri nu le protejează nimeni, iar un „plus” poate fi pus și pe un simplu DOT 4 cu punct de fierbere mai ridicat. Așadar, căutați pe etichetă nu un cuvânt, ci clasa: „ISO 4925, clasa 6” (Class 6) sau DOT 4 LV.

Dar înainte de a completa ceva, aflați de ce a scăzut lichidul. Cel mai adesea s-au uzat plăcuțele: pistoanele etrierelor au ieșit mai mult, iar lichidul din rezervor le-a urmat. După schimbul plăcuțelor, nivelul revine singur, așa că nu umpleți rezervorul „până la gât”. Iar dacă plăcuțele sunt încă groase și nivelul scade, căutați scurgerea, și nu într-un magazin, ci la un service.

Ce completăm atunci?

1. Ceea ce cere producătorul mașinii. Dacă în cartea de service sau în manualul de utilizare scrie DOT 4 LV sau clasa 6, completați exact acest lichid. Cum s-a terminat povestea cu primul lichid de frână luat de la piață, am povestit în articolul despre ce lichide de exploatare să cumpărați.

2. Un DOT 4 obișnuit se amestecă cu DOT 4 LV, ambele fiind pe bază de glicoli. Dar amestecul nu va mai fi de clasa 6: la ger se va îngroșa mai mult decât au calculat constructorii ABS-ului. Ca soluție de drum e acceptabil, dar la prima ocazie lichidul se schimbă complet.

3. DOT 4 LV, de regulă, se poate turna și acolo unde producătorul cere un DOT 4 obișnuit, dacă pe etichetă este indicată conformitatea cu DOT 4: îndeplinește cerințele DOT 4 cu rezervă, iar la ger este și mai fluid.

De ce lichidul trebuie schimbat chiar dacă nu scade

Lichidul de frână pe bază de glicoli este higroscopic: absoarbe treptat umezeala din aer, prin orificiul din capacul rezervorului, prin furtunurile de cauciuc, la fiecare deschidere a capacului. Nivelul nu se schimbă din cauza asta, dar punctul de fierbere scade: un DOT 4 proaspăt trebuie, conform standardului, să fiarbă la cel puțin 230 °C, iar cu aproximativ 3,7% apă limita coboară la 155 °C.

Ce primejdie înseamnă asta e ușor de imaginat: frânare lungă la coborâre => etrierele se încing => apa din lichid fierbe => în sistem apar bule de vapori => aburul, spre deosebire de lichid, se comprimă => pedala se duce la podea. Și nu se întâmplă pe locul de parcare, ci tocmai atunci când frânele sunt cel mai necesare. Pe lângă asta, apa corodează lent, din interior, etrierele, cilindrii și blocul ABS.

De aceea termenul de schimb al lichidului de frână se numără în ani, nu în kilometri: de regulă o dată la doi ani, indiferent de kilometraj, iar termenul exact pentru mașina dumneavoastră este în cartea de service (vedeți nota schimbați toate lichidele). O mașină care a stat doi ani în garaj are nevoie de schimb la fel: lichidul absoarbe umezeala în timp, nu odată cu kilometrii. Iar culoarea nu spune nimic aici: un lichid cu o cantitate periculoasă de apă poate arăta perfect proaspăt. Conținutul de apă sau punctul de fierbere îl arată doar un tester, la service.

Prin urmare, lichidul de frână nu se alege după cifra mai mare și nu se completează în loc să fie schimbat: se toarnă cel cerut de producătorul mașinii și se schimbă la termenul din cartea de service. Iar dacă schimbul vi se pare o cheltuială inutilă, aflați, ca termen de comparație, prețul unui bloc ABS nou.

Citiți suplimentar: